Fărădelegea lui Călin – Sudul civit
A dispărut. S-a evaporat.
Grijă mare până nu multe articole în urmă. Să fie specificat bunul ca unul mobil. Dintr-o dată s-a transformat în unul în care, fără i se atribuie nimic, se poate…. Da. Nu vânzătorul creditor, nu cumpărătorul, nu debitorul, ci constituitorul, de fapt și fostul proprietar. Se poate locui. Printr-un artificiu de act, o convenire. Ce problemă ar mai la Al. 2? Una singură. Dacă actul există și impune termene și persoane la primul dobânditor, el nu-și încheie obligațiile și drepturile decât la momentul specificat. Încât rolul textului nu are rost. Opozabilitatea vine de la sine, oricâți dobânditori sunt ulterior. Ce trebuia să conțină Al. 2? Numai obligativitatea înscrierii în arhivă a acestui fapt cu consecințe juridice. (Art. 2458)
Complicări. Mă întrebam și răspundeam la situația ipotecii cu mai mulți creditori referindu-mă nu la toți deodată, ci pe rând, în accepțiunea mea nefiind posibil. Dar, Art. 2459 merge pe ideea anterioară și dă unui creditor drept de administrare a sumelor obținute din vânzare, nu înainte de a-și da compensațiile pentru sumele cheltuite de el în procesul de vânzare. Distribuirea se face doar pe criteriul privilegiului din dreptul fostei ipoteci. Ce rămâne surplus va reveni debitorului. Trei zile la dispoziție fie pentru predarea în mână sau într-un cont cu înștiințarea acestuia. Uite, ca aici trebuia procedat la Art. 2458. Proces-verbal cu toate operațiunile, transmisibil debitorului, constituitorului ipotecii, creditorilor privilegiați și se va înscrie la arhivă. De ocolit legea, Codul Civil în speță este imposibil. Alte tipuri de distribuiri, alte destinații pentru sume sunt ilicite. (Art. 2459)
Totul după. Să se producă întâi disfuncția și apoi poate începe jocul conveniențelor. Adică însușirea bunului ipotecat ca urmare a ne execuției creditului, cu consimțământul constituitorului, scris, și fără opoziția creditorilor privilegiați etc. din Art. 2450. (Art. 2460)
Același apel pentru persoanele amintite și la Art. 2461, cele care vor primi aviz de preluare a bunului ipotecar chiar de creditor, stingând astfel creanța.
Și încă o strigare, acum doar din partea persoanelor vizat-avizate, cu opunere la preluarea bunului ipotecat, dar nu mai târziu de 15 zile. Iar apel… ca la Art. 2452. (Art. 2462)
Repetări. Ca să fie? Să aibă cititorii cu ce se delecta. Să se agite unul ca mine. Da, efectul de stingere a ipotecii fusese pus pe tapet. De ce creditorul care a preluat bunul ar fi făcut excepție de la regulile anterioare? Cum și la cumpărător erau deja valabile. Transfer de proprietate, stingere de ipoteci sau privilegii de rang inferior. Cum la fel – și nu fusesem de acord nici măcar cu 50% din stipulare – notificarea de preluare și contractul de ipotecă ar ține loc de titlu de proprietate. (Art. 2453)
Azi am devenit mai deștept cu explicarea unui cuvânt românesc, necum neaoș, iar Codul Civil a obținut un minus mare la capitolul termeni lingvistici. Și mai primește un minus pentru pleonasme. „… recipise de depozit și warante…” sunt totuna. La premiere însă are locul prim. Domnule, totuși, hârtia e doar o dovadă că bunul există și este depozitat, că este titlu sau recipisă, tot la vânzarea bunului se raportează creditorul care a intrat în posesia lor, iar ipoteca se execută abitir ca mai tot de pe la această secțiune. Vă reîmprospătez memoria privitor la specificațiile mobil-imobil. Ei, de data curentă bunurile cu actele despre care fusese vorba sunt mobile. N-am bănuit că pot exista și țidule negociabile. Prețul lor. Atare, cel care are ipoteca – nu se furnizează identitatea legală a persoanei – execută ipoteca. Dar contra giranților și…. Sunt cu totul privilegiat. Două! (Numai la Cărtărescu dai de câte o lighioană de cuvânt de-ți sucește mintea – la propriu și figurat jivina, nu-i mai rețin numele -, ori în De ce iubim femeile, sau în Gemenii, în ultimele 30 de pagini, după obicei. Și mai sunt destui care te trimit la dex de nu te vezi.) Avaliști! Ce să fie…? Iaca niște „profitori” prin cambie de aval. Avalul nefiind ce curge la vale, ci el însuși o garanție pentru cambie. Cambia… drăcovenia prin care „profitorul” numai de câștigat nu are. El se obligă să dea neapărat. (Art. 2464)
