Spații culturale nr. 4 (14)

REVISTE LITERARE

APOSTROF, Anul XX, nr.3 (226),2009 Cluj- Napoca. Prin ancheta Ce anume înseamnă pentru dvs noaptea? revista intră cu nonșalanță în „viața de noapte” a scriitorului. Și se conformează printre alții: Liviu Antonesei, Paul Aretzu, Leo Butnaru, Horia Gârbea, Irina Petraș, Adrian Popescu și George Vulturescu. „Dosarul” conține scrisorile lui Ion Negoițescu către Elisabeth Axmann-Mocanu privind traducerea în germană a Istoriei literaturii române. Ovidiu Pecican îl prezintă, „cu ochiul liber”, pe Ioan Milea, Mihaela Ursa – poezia Cătălinei Cadinoiu, iar Constantina Raveca Buleu – rafinament și erudiție la Paul Cornea. Maria Pal vine cu poeme, deoarece copacii debordează de imaginație. Călin Teutișan îl reperează pe Nicolae Breban fascinat de tiparele clasice în „oglinzi narative”. Cronicile literare sunt semnate de Irina Petraș (Vasile Igna, Lumină neagră) și Ștefan Borbely (Dan Cristea, Poezie vie).

AXIOMA, Anul X nr. 3 (108), mart. 2009, Ploiești. Număr dedicat memoriei lui Nichita Stănescu: Mircea Coloșenco, N.S. – numismat, Creația lirică erotică nichitiană, „Socrate”-le N.S. în traducere engleză, N.S.: Mărturisiri (Poezia tânără), N.S.: manuscrise, autografe, aprecieri, Mihaela Cojocaru, N.S. și românii din afara granițelor, Nicolae Breb Popescu, Amintiri neretușate. Un autograf al lui N.S.; Virginia Popescu traduce în limba franceză patru poeme de N.S., Marian Chirulescu, N.S. – Bibliografie – Addenda (VIII) martie 2008-februarie 2009. Ieronim Tătaru este la a patra intervenție asupra Istoriei… lui N. Manolescu, iar Constantin Trandafir semnează cronica literară la Opera poetică a Anei Blandiana. Partea lirică este asigurată de Marian Ruscu, Vasile Ioan Ciutacu și Cătălina Ene.

BUCOVINA LITERARĂ, Serie nouă Anul XX nr. 4 (218) apr. 2009, Suceava. Magda Ursache: Spuneam că permutabilii noștri condeieri, care n-au înotat contra curentului nici ante, nici post ceaușist, mereu pe fază („Stay tuned!) au intrat cu zel în programul de de- construcție, de des-compunere, un punct nodal fiind desele exersări de denigrare a Unirii mici sau mari. Remarc simplitatea și modestia omului cult, a istoricului și criticului literar Irina Petraș în discuția cu Marcel Mureșeanu: Mi-ar plăcea să fiu crezută pe cuvânt și urmată când spun că o carte e bună. Poezia din acest număr este semnată de Octavian Doclin și Liviu Ioan Stoiciu, iar proza de Gheorghe Mocanu. Theodor Codreanu scrie despre Istoria „canonică” a literaturii române (II) a lui N. Manolescu, Ioan Holban despre Teatrografiile Oltiței Cântec, Adrian Dinu Rachieru despre In terbelicul basarabean și poezia „de tranziție” (Voci feminine) I, Rodica Mureșan despre Cartea celor optzeci și opt de taine ale lui Emilian Marcu.

CAFENEAUA LITERARĂ, Anul VI nr. 4 / 70, aprilie, 2009, Pitești. în interviul realizat de Dora Pavel, Gheorghe Grigurcu opinează: O conștiință a scrisului ne însuflețește și totodată ne inhibă, scriitorul fiind, după cum spunea Valery, „cel pentru care o fraza nu e un act inconștient, analog masticației și înghițirii la un om grăbit care nu simte ce mănâncă”. Acest gest special al activității noastre ne îndeamnă la o veghe care e un stimul, dar și un filtru ce riscă a deveni blocaj. Virgil Diaconu, despre Mircea Muthu, poetul Grafii-lor. La Mircea Muthu, poezia mi s-a părut că este împărțită între realitatea exterioară și cea interioară (spirituală) și ca ponderea lor este echilibrată.[…] Oriunde am repera, însă, obiectul inspirației, care prinde corp poetic, poemele lui Mircea Muthu se arată a fi discrete, temperate, potolite în starea pe care o transmit. Petruț Pârvescu se pregătește să vină în librării pe/cu bulevardul oricărei victorii și, ca să n-o luăm drept glumă, ne trimite, pe o pagină a revistei, un poem-scrisoare deschisă…

CETATEA CULTURALĂ, Seria a lll-a, Anul X, nr. 4 (88), apr.. 2009, Cluj-Napoca. Existăm prin limba română. Victoria Milescu spune în poem: limba română ține deasupra noastră/un cer românesc ț..J stau cu limba română la masă și înghit greu lacrimile ei. în eseul său, Iulian Chivu precizează: Valoarea, ca întemeiere, este o autologie istorică și, în consecință, t perisabilă sub presiunea unor factori care îi cer înlocuirea sau chiar desființarea. Și pentuu că, așa cum spunea Artur Silvestri în studiul „întoarcerea în timp”, Natura primordială este de jur împrejurul nostru ca o fastuoasă cetate vie cu irizări de smarald, să-i numim pe câțiva dintre cei care semnează poezie: Miron Scorobete, Luciana Medve, Teodora Jurma și Eugen Evu. întru aprecierea valorii literare semnează: Constantin Cubleșan (Florin Costinescu, Secunda eterna) și (Vasile Mic, Scara de lumină), Ion Cristofor (Martha Izsak, Obiectiv „Zita”), Adrian Botez (Ion Panait, La amurg, mai târziu, ca de obicei), Melania Cuc (lonuț Caragea, Absența a ceea ce suntem), și Dan Brudașcu (Dumitru Cema, Poeții vol. I). Proza este semnată de: Teresia Bolchiș-Tătaru, Mircea Ioan Casimcea și Wolfgang Klein.

DACIA LITERARĂ, Anul XX (serie nouă din 1990), nr. 83 (2 / 2009), Iași. în editorial, Alexandru Zub întâlnește „o explicație interesantă* a fenomenului Unirii la A.D.Xenopol. Claudiu Komartin scrie despre Cristian Simionescu, cu care, de altfel, se află în dialog și Călin Ciobotari. Tot Călin Ciobotari consemnează dialogurile cu Grigore Vieru (2006) și cu Comeliu Ștefanache (iunie 2008). In memoriam Grigore Vieru au scris: Constantin Ciopraga (printre ultimele pagini scrise de magistrul ieșean), Alexandru Zub, Daniel Corbu;in memoriam Constantin Ciopraga scrie Ilie Dan, iar in memoriam Comeliu Ștefanache scriu: Valentin Ciucă, Bogdan Ulmu, Mario Castro Navarrete. Aprecieri critice despre Dogma sau libertatea gândirii de Liviu Pendefunda face Ioan Holban, iar Emanuela Ilie despre Anticipări, prefigurări: Epitextc actuale. în „Arca lui Noe” vine Marius Chelarucu Unele aspecte despre poemul de sorginte niponă ffl România (I). Printre prezentările de carte făcute de Liviu Apetroaie se află Luna în plină zi de Dumitru Pană. Alte însemnări critice aparțin Amaliei Voicu (Gellu Dorian, Elegiile de la Dorweiler) și lui Constantin Secu (George Bădărău, Suprarealismul românesc în context european).

OGLINDA LITERARĂ, Anul VIII Nr. 88, apr. 2009, Focșani. Din acest bogat număr vom răsfoi doar câteva file de jurnal. Astfel, din jurnalul lui Cornel Ungureanu, într-un episod din Trident și șansele postrevoluționare ale filmului, aflăm despre Marilyn Monroe (rolul dansatoarei din pelicula „Prințul și dansatoarea”): Sir Lawrence era un actor strălucit, un artist de elită, un aristocrat a scenei. Ea trebuia să-i fie pe măsură, adică să joace teatru, să întruchipeze un personaj. Marilyn Monroe habar n- avea să joace teatru. Ea știa să își pună în valoare zâmbetele, surâsul, să predea lecția de amor. Ea trecea din scenă în viață și din viață în scenă cu același surâs care știa că o face mai frumoasă. Purta în filme aceleași rochii pe care le purta în fața amanților, a soților, a posibililor tătici-iubiți. în Jurnal mongol Leo Butnaru remarcă: Era tot mai evidentă – însă încă nu… nestăvilită, cum se întâmpla la Chișinău, și tendința de reîntoarcere la alfabetul tradițional al mongolilor, elaborat în secolul 17, remarcabil prin comoditate, practicism și – îți subliniază în mod special convorbitorul – marea iuțeală, aproape stenografică, de fixare a gândurilor. (Iuțeala o leg de starea mai generală, indusă de galopul, prin istorie, stepă a sprintenilor cai takhi de pe aici.) O parte din bătrâni nici până astăzi nu recurg la… azbuchea oficială. Din furnalul neconvențional al lui Ioan Dumitru Denciu redăm începutul și sfârșitul unei zile transcrise: 23 decembrie 2007 Balș. Tocmai am parcurs partea I (din 4) a Iustine-i lui L. Durrell și vreau să notez primele impresii. […] Slabă traducerea celebrei Catinca Ralea. în Jurnal de bibliotecă, Matei Romeo Pitulan prezintă istoria bisericii San Clemente din Roma, iar Bogdan Ulmu, consecvent, prezintă File dintr-un jurnal teatral, de data aceasta câteva aprecieri vis ă vis de revista Teatrului Național din Craiova, SpectActor.

PRO SAECULUM, Anul VIII, nr.3 (55), 15 aprilie 2009, Focșani. Editorialul Domnului Profesor cu dragoste și admirație aparține lui Mircea Dinutz și este în memoria lui Constantin Ciopraga. D.R. Popescu scrie un eseu despre Hamlet (Hamlet și Ofelia – Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț). Câteva pagini mai încolo, Lucia Dărămuș se află în dialog cu Victor Rebengiuc. Magda Ursache, conformându-se remarcii lui Alexandru Deșliu – Dumneavoastră, doamnă Magda, încercați pe cont propriu un proces al comunismului, a ajuns la episodul al III-lea. Liviu Ioan Stoiciu ne oferă câteva file din „jurnalul poemelor” sale. Doina Popa scrie despre „golanii din Piața Universității” prozo-poemul Firul de argint. Semnează eseuri: Lucia Dărămuș, Dumitru Matală și Ioan Dumitru Denciu. Florentin Popescu le face „portrete în peniță” lui Dan Grigorescu și Gheorghe Istrate. Poezia este semnată de Viorica Răduță, Virgil Panait și Vlad Zbârciog, iar proza de Mariana Zavati Gardner. Critica literară este prezentă prin: Lucian Gruia (Ion Stratan, Casa părăsită), Ionel Necula (Aurel M. Buricea, Scriitori brăileni de azi), Mircea Dinutz (Liviu Ioan Stoiciu, Craterul Platon), (Ioan Dumitru Denciu, Chemători și atrape), (Dan Petrușcă, Toate-s cam de pe când) și Ionel Necula (Gheorghe Mocanu, Hematomul roșu).

REVISTA NOUĂ, Anul VI, nr.3 (48), 2009, Câmpina. Constantin Trandafir constată: Atașat de „spiritualism”, N. Steinhardt nu se împacă de fel cu inteligențele strict legate de certitudini, dar aprobă cultura „clară și rațională”. în studiul Ce există și ce se vede, Florin Dochia pleacă de la o conferință a lui Nassim Haramein despre Teoria unificată a timpului. Iulian Moreanu continuă Amintiri despre Nicolae Velea (III), C.Trandafir „citește” câteva file din jurnalul său, de astă dată: 1989 Din primăvară până în toamnă, iar Codruț Constantinescu, dintr-un jurnal special, prezintă Zile și nopți daneze. Poezie semnează: Eugen Evu, Ada lonescu, Petruț Pârvescu, Aron Găal, Ibrahim Kadriu și Sare Gjegji. Iulian Moreanu e prezent cu proză. însemnările critice sunt realizate de: Gherasim Rusu Togan (Iulian Moreanu, Ruleta mincinoasă), Petrache Plopeanu (Mircea Bostan, Cu Dumnezeu înainte și cu dracu-n cârcă…), Victor Sterom (Gheorghe Mocuța, Călătoria-exil), Mihai Antonescu (Ion Dumitru, La început de patimi și de joc) și Ștefan Ene (Dan Puric, Cine suntem).

SUD, nr.3 (116), Anul 12, martie 2009, Bolintin Vale-Giurgiu-București. în eseul Neo-primitivismul, George Apostoiu observă: Dacă scopul campaniei de reevaluări susținută azi prin mijloace politice și ideologice urmărește bulversarea criteriilor de judecată și eliminarea, în final, a valorilor care conferă identitate culturii românești, atunci demersul este unul distructiv, anti-modem și anti-european. Orice tentativă de a impune o singură direcție în cultură este echivalentă cu un primitivism nou, o revenire a celui care a demolat marea cultură a anilor 50-60 sub tâmăcoapele realismului socialist. Liviu Ioan Stoiciu face delimitări tranșante: După 19 ani de la Revoluție, cultura română a fost înlocuită cu divertismentul! […] Cultura e confundată cu lumea „show biz-‘Tui. […] Ce e supărător pentru mine e că libertatea de conștiință și de expresie (cu acoperire estetică sau nu) e pusă sub semnul întrebării de aici înainte, în România fiind tot un efect al politicii americane, apropo, al supravegherii generale de tip Big Brother. Cronica literară este susținută de Florentin Popescu (Florin Dochia, Șarpele dezaripat) și Radu Voinescu (Dan Mircea Cipariu, Poemul matriță), iar Victoria Milescu prezintă trei cărți: Mărturii dintre milenii de Angela Baciu-Moise, Poeme de șapte zile de Miron Țic și Stare de șoc de Gabriel Burlacu și Andana Călinescu.

13 PLUS, Anul XII, nr.1-2-3 (125), ianuarie- februarie-martie 2009, Bacău. în „polemicile sale cordiale” referitoare la mitul poetului național, Melania Uiuță, pe bună dreptate, conchide: Eminescu are nevoie de o revigorare a operei obținută numai prin recitirea poemelor sale și nu prin citări, etichete, clișee etc. întrebarea încă se mai pune: Este sau nu Eminescu Poetul Național? Pentru că nu există un răspuns simplu și
pentru că această chestiune este mai complicată, ne limităm prin a spune că Da, este, dar nu este doar atât. Petre Isachi semnează marginalii la romanul lui Viorel Savin, aflat în curs de apariție, Impostorul, vol. I și II (1). Poezia mare românească este prezentă prin Mihai Eminescu, Nichita Stănescu și Grigore Vieru. Lirica străină este reprezentată prin traduceri prin: Jorge Luis Borges, Ezra Pound, Gunnar Harding, Christine Busta, Gottfried Benn, T.S.Eliot, Umberto Saba și Werner Aspenstrom. Oana Andreea Pătrașcu scrie despre Varvara Petrovna Stavroghina – între putere și slăbiciune, Mariana Crăciun despre Salman Rushdie, The firebird’s nest, Ana-Maria Mazilu despre Imaginar și imaginație în literatura franceză contemporană și Personaje dostoievskiene în universul romanescul lui G. Bălăiță și N. Breban, Petronele Belatris Florea despre romanul columbian (Gabriel Garda Marcțuez).

Cititorul de reviste

Răzvan Teo CHIRAC

Casa Iteanu

La Râmnic, pe Strada Tudor
Vladimirescu (fostă Carol I) există o
casă care, în ciuda mutilărilor suferite,
rămâne reprezentativă pentru stilul neoromânesc.
Construită la începutul
secolului XX, Casa Iteanu cuprinde
două corpuri de înălțimi diferite. Cel
din dreapta intrării este un foișor cu
coloane de inspirație brâncovenească,
evocând turnurile de apărare sa
culele oltenești. Observatorul atent descoperă la partea superioară a foișorului, chiar sub streașină, brâul în torsadă, element caracteristic arhitecturii medievale românești. Este o împletitură sau răsucitură stilizată și
geometrizată, realizată din mai multe
profile subțiri care, în arhitectura sacră
ortodoxă, este încărcată de o
simbolistică legată de Sfânta Treime.
La corpul din stânga intrării s-a intervenit brutal prin astuparea
golurilor, inclusiv a gârliciului de la
pivniță. Intrarea, retrasă de la linia fațadei, este pusă în valoare printr-o
scară încorsetată de balustrade cu
motive tradiționale. Stâlpii din lemn cu încrustații atrag atenția iubitorului de frumos. în fața casei, de o parte și
de alta, tronează doi sfincși din piatră ce fac notă discordantă cu ambianța
generală a imobilului. Ce vor fi căutând acolo, nimeni nu ne poate răspunde. Mulți dintre trecători nici măcar nu-1 observă.
Despre proprietarul de altădată al casei – Alexandru Iteanu – aflăm (din Enciclopedia României, 1940) că era „farmacist, fost conferențiar la Facultatea de Farmacie din București, născut pe 8 iunie 1870 în Haghig, județul Trei-Scaune (azi Covasna, n.red.). Deputat, fost șef al Partidului Național Liberal din Trei-Scaune, prefect de Râmnicu Sărat și Trei-Scaune, președinte al Camerei de Comerț și Industrie din Râmnicu Sărat și membru al Consiliului Sanitar Superior. Președinte al Asociației Generale a Farmaciștilor din România. A întemeiat laboratorul care-i poartă numele, astăzi (în 1940, n. red.) cel mai important în industria farmaceutică a României.
Ni-1 închipuim pe farmacistul de odinioară scrutând din foișor parcul desfășurat vizavi de casa de pe vechea Stradă Carol. De aici putea cuprinde cu privirea câteva bijuterii de arhitectură împrăștiate în geografia târgului de odinioară: casa Elizei Petrescu (azi Clubul copiilor), Teatrul comunal (azi dispărut) și – ceva mai departe – Palatul Administrativ, unde și- a desfășurat o bună bucată de timp activitatea ca prefect.