Brigada diverse – H(â)d, (N)oel (o) (s)trica
24 ianuarie 2024
Cu partidele? Nimic. Cu oamenii lor, unii, da. Cu mai deloc ferocitate și cu distanța necesară facerii de bube-n cap. Așa, ca un cetățean cu numele, ca un om cu prezența. Când citesc pe icilea cum deja au început să bântuie…, deși mare minune și rară spre deloc să-i vadă pe ulițe măcar iarna și vara pe arie țăranul de rând – câți au mai rămas -, să se fălească cu ce le-a ieșit din pix și ce va să le mai scuipe mina pe hârtie. Dar ăști de vor plebei binele, de acum, n-au cătare. Europa-i departe pentru ăi de nu și-au părăsit bucata de pământ. Știu ei mai bine ce caracterizări să facă, slobozi la gură, din bătătura lor, ălora încălțați cu pantofi negri de aleargă ca disperații câteva luni la patru ani pentru încă un vot în plus. „Domnu’ deputat, da’ n-aveți domn’e altă treabă decât să vă murdăriți prin noroaiele noastre?”… Și a bătrână de le ține pe toate ale casei, că ăi tineri deh, mai comozi, făcându-și drum spre bucătărie: „Să să ducă la muncă! Că n-avem nevoie de puturoși!”. Și mai zice ea destule, dar a intrat și a tras ușa-n urma ei: „Nu le-ar mai ajunge…”.
Ăsta e paradox curat! Nu că un domn în vârstă a compus un cântec, ci că scopul propus era acela să țină „minte dragostea pe care i-o poartă soției.”. Să nu nelămurească pe nimeni afirmațiile, domnul are Alzheimer. Tocmai aici paradoxul. De ce să faci ceva inutil? Că permanent sau doar în episoade sporadice, nu numai iubirea și femeia cu care a împărtășit-o îi vor fi străine, ci și cântecul.
„De necrezut!”-urile jurnalistice. Adevărate capcane. De aceea le servesc una pe măsură. La întrebarea „Ce diferență de vârstă este între Andreea Marin și… Brâncoveanu…” răspund: „circa trei sute de ani”. Ce dacă-i contemporan „descendentul” iubit?
Cu mălai, fără mălai, mămăliga-i dacică. Cu mei, descoperiră unii, din loturi ce se cultivau „intens în regiune acum câteva mii de ani.”. Adică prin preajma Sucevei. Ah! Herodot spuseră… că bun îi meiul… și nu-l dădur-ai noștri pe nimic. Nu tu oaie și berbec, nu tu vin și nici culbec! Așa o fi….
Se duseră și Peregrinul. De intrat în atmosferă a intrat, de comunicat cu el ioc.
Tot ei concediază, tot ei acuză. Bietele fierătănii electrice vinovate că dau ei, nemții, afară 12.000 de lucrători. Să se răzbune și ei pe ele. Să le lase fără curent.
S-a mai discutat și încă este în discuție cât de realistă poate fi datarea unor obiecte din piatră, cât de pertinentă este ipoteza ca vreun astronaut antic să arate la fel ca unul actual. Ori e făcătură – și este năzbâtia cică descoperită în Turcia -, ori cine știe cine s-a inspirat de la Lisabona – dar și acolo există o umbră de îndoială, prea e doar una în tot ansamblul catedralei Nueva -, sau domnii s-au inspirat de acolo pentru a inventa costumul de astronaut exact. Să nu uităm totuși că înainte să fi ajuns cu capul în nori, am stat cu el în apă. Și sunt și acolo asemănări izbitoare.
Golănii pe față. Cum să lași pe facebook escrocheriile să plutească în văzul lumii nestingherite și cine știe pentru ce cuvânt „necuviincios” să-i închizi pliscul îndrăznețului? De unde îți dai seama? Din două surse care: una dă pentru cele 10 dividende la Hidroelectrica 11.200 de lei după trei luni; alta oferă pentru aceleași 10, la același preț, 1.250, lunar dividende regulate de 9500 lei. Cu semnul exclamării.
