Fărădelegea lui Călin – Nudul civit
Ipotecat. De câte ori să tot cer un meniu juridic complet?
Dacă urmăream aceleași personaje poate că n-ar mai fi fost nevoie de nicio adăugire, dar, Al. 1 debutează cu dilema preciziei: „Un creditor ipotecar…”. Nu creditorul ipotecar în cauză. Deci, de aceea era nevoie în continuare de plasarea după „… nu poate cumpăra bunul…” a atributului personalizator. Trecând peste „neînsemnatele” mele sesizări, să enumerăm decât-urile condiționale: la licitație publică, prin vânzare directă, numai să se mai fi vândut, regulat adică, pe o piață reglementată. Cumpăratul echivalând cu achitarea creanței, când depune suma, creanța este stinsă. (Art. 2448)
Ce bine le-ar sta unor reguli împreună. Să mi le așeze împreună, nu înainte la naiba cu cărți, indiferent dacă „adresa” este în imediata apropiere, ca să mă lămuresc de prima dată, fiindcă citite separat, noțiunile pier din minte. Și nici în cazurile fericite nu prea se leagă corect și trainic. Ce ar fi fost atât de greu să adaugi frumușel lista cu cei cărora le vei trimite notificările că bunul ipotecat s-a vândut? Căci restul puteau fi cuprinse, îngrămădite într-un alineat. Cât îți ia să spui că notificarea are nevoie de cel puțin 15 zile înainte de vânzare – deși termenul este cu totul delirant, poate ajunge la infinit înainte -, iar nulitatea putea avea altă zonă specială, nu în Art. 2449, ca și situația de facto a bunului dincolo de starea perfectă, adică să nu fie supus pieirii, deteriorării, devalorizării, ca cerință de încadrare în cerințele anterioare.
Puțini nu sunt deloc, se puteau însă sintetiza în mult mai puține cuvinte. Păi cum să fii exact acum când e vorba de debitor, să-l înzorzonezi cu toate vorbele posibile? Auzi la ei, debitorul obligației garantate prin ipotecă. Exces de litere! Fideiusorii lui și codebitorii solidari. Puseră toate neamurile constituitorului (succesorii). Toți creditorii ipotecari opozabili… (șirul e pe două rânduri și jumătate A4. Oricine a fost notificat că asupra bunului există un drept, dar și de la cei de la care ipotecatul a fost ridicat sau se află încă. Iar la creditori, ăi mai ipotecari și privilegiați și cărora li se știe identitatea și adresa. Să jur că este toată populația lumii la Art. 2450!
Nu nicio fabulație. Majoritatea populației globului are o ipotecă la acest moment. Cu adresa, cu numele la purtător, notificarea se poate emite și să conțină constituitor, creditor, bunul și suma pentru care s-a ipotecat și este urmărit, metoda de valorificare, data, ora, locul licitației, prețul de pornire. Cu alternativă de dată și oră când creditorul dispune de bun.. (Art. 2451)
Alte 15 zile. După notificare. Pentru vreo opoziție. Cerere ce întrerupe vânzarea până la soluționare. Fără să împiedice preluarea bunului de către creditor. 5 zile, nu se precizează de care, pentru soluționare. Și apel 5 zile. Respingerea conduce imediat la valorificarea bunului. Cazul contrar, în defavoarea creditorului. Acesta înapoiază bunul. Chiar dacă se permite vânzarea, existența suspiciunilor asupra vânzării, încălcarea tuturor dispozițiilor legale, instanța va reglementa vânzarea. (Art. 2452)
Codul Civil bonom…. Îi mai acordă o șansă debitorului până în ultima clipă înainte de vânzare. Plătește toată datoria, cheltuielile rezonabile, încetează vânzarea și bunul se restituie. (Art. 2453)
