Fărădelegea lui Călin – Fudul civit
Nu știți cum pare….
Deposedare…, executarea bunurilor corporale…. Ca și cum te-ar despuia de cele de pe tine.
Până la împlinirea tematicii acestei secțiuni, să vedem drepturile creditorului. Păi să vândă bunul ipotecat, dar în condiții încă nepuse pe hârtie. Urmează. Să-și însușească bunul. Tot în condiții viitoare, chiar dacă are destule interdicții deja bătute în cuie. Să preia bunul. Ca să-l administreze. (Art. 2435)
Accesoriile mobile ipotecate, ce țin de un imobil neipotecat, pot trece la creditor, ca-n cele anterioare trei situații, dar să nu fie deja urmărite pentru executare. (Art. 2436)
Preferințele nu se discută. Când cel cu ipoteca pe mobile este mai dorit decât cel cu imobilele, la ananghia debitorului, creditorul poate cere separarea lor. Cazul separării nu este unul curat, nu fără urmări. Separarea poate produce pagube. Suportându-le, firesc, creditorul, beneficiind – dacă poate constitui câștig acoperirea pagubei și nu reparație – cel cu drepturi asupra bunului imobil. Să nu fie…. Dar de ce doar constituitorului i se suprimă acest drept de a fi despăgubit? Și Al. 3 mi se pare nedreptățitor. Nu se consideră despăgubibilă scăderea valorii imobilului prin separare de accesoriu. Și atunci despăgubirea pentru stricăciunile produse la separare nu sunt pentru reparație? Nu totdeauna orice daună produce ireversibil o schimbare deloc în bine? Nu este imposibil să mai faci din ce este ce era? Și bineee! Al. 4 dă dreptul celui cu imobilul să refuze întemeiat separarea întregului de accesoriu. Știind sau numai bănuind că creditorul nu poate și nu va oferi garanții că va despăgubi. Apăi accesoriu nu înseamnă încorporat, ci adăugit sau doar de folos permanent sau sporadic imobilului. Deci, nu poți cere să ți se separe materialele de construcție pe bucăți sau părți din imobil. (Art. 2437)
Creditorul preia la soroc sau la neîndeplinirea obligației bunul mobil ipotecat cu accesorii. Nu îl mișcă, caută să îl facă nefolosibil și doar ulterior să dispună de el. (Art. 2438)
De luat, bunul poate fi preluat prin mijloace personale de către creditor sau cu ajutorul executorului judecătoresc. (Art. 2439)
Când este posibil și stă scris în contract, creditorul poate prelua bunul, titluri, înscrisuri ce atestă dreptul constituitorului că este proprietar, după o prealabilă notificare către justiție. Să nu facă scandal mai bine zis, să nu constrângă ca să își separe bunul, să nu oblige în scris îngrădire drepturilor celorlalți, căci degeaba le scrie. (Art. 2440)
De dat, bunul poate fi cedat creditorului, dacă acesta îl urmărește. Sau poate să rămână la constituitor, dacă acesta refuză predarea, motivând că creditorul nu dovedește că lui trebuie să fie predat bunul. Rangul superior face intangibil, deocamdată, bunul preluat de creditorul aferent, cu orice fel de alt proces de executare început de alți creditori, care nu poate fi remis niciunuia. (Art. 2441)
Solicitarea executorului judecătoresc are nevoie de o serie de date ce nu trebuie să ajungă la acesta decât într-o formă strictă și să cuprindă copie a contractului de garanție, o descriere detaliată a bunului, copie certificată de înscriere în arhivă a ipotecii. Creditorul pe executor, executorul apelează la forțele publice. (Art. 2442)
