Spații culturale nr. 5 (14)

Reviste literare

Axioma, Anul X, nr. 6 (111), iunie 2009, Ploiești. Ieronim Tătaru, prin editorialul său (prilejuit de trecerea a 120 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu) M. Eminescu — de la Phidias ori Praxiteles la Rafael, realizează o exegeză asupra poemului Venere și Madonă, cel cu care M. Eminescu irumpe în lirica anului 1870 (Perpessicius), iar Octavia Floricică prezintă figuri labirintice multiple în Avatarii Faraonului Tla și Sărmanul Dionis (eseul: în centrul labirintului — Mihai Eminescu). De asemenea, remarcăm eseul Paradoxul demonului „uman” în Domnișoara Christina de Mircea Eliade (I) de Marius-Virgil Florea și studiul lui Gherasim Rusu Togan – Căutarea izvoarelor și consacrarea fântânii. Pe tărâmul poeziei, Marian Ruscu domesticește singurătatea, Petru Dincă transpune în română pe Stephane Mallarme, iar Ion Roșioru traduce pantumuri italiene și spaniole. C. Trandafir face cronică literară la două cărți de poezie: George Lixandru, întunericul luminii și Codruț Radi, Dincolo de a fi, iar lecturile aparțin lui leronim Tătaru (Nicolae Dumitrescu, Ploieștiul cultural de azi), Nicolae Dumitrescu (Marinică Gheorghe, Carol Nicolae Debie, Sublimul armoniei creativității), Marian Chirulescu (Emanoil Toma, Vin florile! Secerați-le! Otopeni 1989) și Lucian Gruia (Genoveva Logan, Alergia). Pe alte meridiane ne poartă Florin Dochia — Mari prietenii în corespondență: Andra Gide-Paul Valary.

BUCOVINA LITERARĂ, Serie nouă, Anul XX, nr.5-6 (219-220), mai-iunie 2009, Suceava. În prima parte a articolului său, Izbitura din față, Ion Beldeanu apără poezia, luând atitudine vizavi de niște poeți de azi (fără a-i numi) și de creația lor, care se constituie dintr-un amestec de aiureală și jovialitate. în a doua parte a articolului apără poezia în fața lui D.S. (autorul unui text: Proză, băi! Nu poezele de doi lei, apărut în ziarul Flacăra lașului), un tip conceput într-o eprubetă la stația de epurare municipală și într-un lichid amniotic prelevat direct din canalizare, că numai unul dintre aceștia a putut să emită aprecieri de felul: mă pișasem pe ele de poezii sau Și poezia și folclorul presupun un grad mare de analfabetism”. Vai, vai! Noroc că Alexandru Ovidiu Vintilă îl intervievează pe Leo Butnaru, care, la un moment dat, spune: Eu unul consider că literatura română nu are nici o problemă, acestea, problemele, fiind exclusiv ale fiecărui scriitor în parte”. Același Leo Butnaru încheie interviul cu un excepțional poem intitulat Odă Marelui Cititor. Și încă o remarcă în favoarea poeziei — Trei cunoscuți critici literari comentând cartea de versuri a lui Ion Beldeanu, „Chiar dacă?” – Valeria Manta Tăicuțu, Constantin Cubleșan și Ioan Holban.

Cafeneaua literară, Anul VI, nr. 6 / 72, iunie 2009, Pitești. Dintre revederile lui Gabriel Petrie cu Constantin Noica ne este restituită cea de la Păltiniș, din 1 mai 1984, prilejul unor dialoguri despre istoria și cultura la zi din România sau despre Emil Cioran. Cleopatra Lorințiu presară pulbere mitologică din ultimul interviu filmat dat de academicianul Romulus Vulcănescu (1997). Virgil Diaconu prezintă o dispută eseistică pe calea parabolei, că nu se putea altfel, cu privire la creație, lume, Divinitate. Referitor la McLumea și Cultura Publicitară a lui Adrian Dinu Rachieru, Nicolae Eremia constată: încheind parcursul sociologic propus de A.D.R., rămânem cu sentimentul că „proiectul unei noi civilizații (…) se dovedește traumatizant”, „civilizația surclasează cultura, având în mass-culture un agent de o agresivitate infailibilă.” Oare de aceea Radu Cange ne duce pe vers în țara sfântă numită Bărăgan? lată un poem edificator: în Bărăgan, / Fiecare casă / Este o biserică / De pământ (Sfințire).

OGLINDA LITERARĂ, Anul VII, Nr. 90, iunie 2009, Focșani. De astă dată vom supune atenției rubrica eseu. începem „trecerea în revistă” cu editorialul lui Gabriel Funica – Eminescu și al său semnificativ motto: Ca ș/ Goethe la germani, Eminescu este conștiința noastră mai bună. (Constantin Noica). în Grădinile lui Academus, Cristian Neagu face o analiză a temei a temei cu privire la tendința tratării simbolice a morții, a corelării omului cu moartea”. Gheorghe Andrașciuc face Reconstituirea unui succes editorial — romanul Vestibul de Alexandru Ivasiuc (1967). Ovidiu Bufnilă conchide în Fălci însângerate: Eu, monstrul acvatic, reorganizez ficțiunile pe potriva mea, terciuind între fălcile mele însângerate gloria deșartă a scriitorilor, cenaclurile leșinate și prosteala concursurilor literare care vorbesc despre deșertăciune și nu despre superbia aparenței.(\) Remarcabile sunt eseurile lui Dan Anghelescu, Limba, principal instrument de disipare a politicului și Octavian Sărbătoare, Iubire în India (sumar și reflecții ale autorului asupra acestei proze romantice apărute în anul 2007 în Australia și România, ca volum omagial la centenarul nașterii lui Mircea Eliade). O prezentare eseistică face Iulian Bitolean lucrării semnate de Rodica Magdalena Baciu: Conștiință critică și viziune tragică în publicistica eminesciană. Pacea amestecată cu dreptatea este un bun dumnezeiesc, iar dacă una ar exista fără cealaltă, se vatămă frumusețea virtuții. Noi nu putem numi pace pe aceea care nu este împodobită cu dreptate. (Isidor Pelusiotul) Acest citat este motto-ul ales (și tradus în românește) de Riad Awwad pentru eseul Omenirea în fața războiului și păcii. Ca o continuare din numărul anterior al revistei sunt eseurile: Mistica naționalismului și naționalismul mistic în gândirea românească interbelică al lui Radu G. Serafim și Adevăr și/al discurs(ului) al Virginiei Bogdan – studiu asupra Căutării Sfântului Graal și basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Maria Cogălniceanu îl prezintă pe Panait Istrati, căutătorul de ideal — Mărturisire imaginară către cititorii săi din secolul XXI. George Anca încheie seria eseurilor cu Mantra Eminescu (autoexcerpte) — Eminescu între Baudelaire și Tagore. Mitul lui Zamolxe în poezia lui Mihai Eminescu și a lui Lucian Blaga (1966, inedit).

Plumb, An IV, iunie 2009 nr.26, Bacău. Acest număr este deschis de exhaustivul eseu al lui Theodor Codreanu, Inima eminesciană a canonului național (în contra „apologeților nimicului”), atâta timp cât Nicolae Manolescu crede că Luceafărul este o operă mediocră supralicitată… Prilejuită de comemorarea a 120 de ani de la moartea fizică a lui Mihai Eminescu, 15 iunie 1889, este și atitudinea corectă în prezentarea adevărului a lui Adrian Botez din articolul Sfinți militari, genii protectoare de neam, mucenici și martiri ai credinței: Mihai Eminescu (1850-1889). Tot atitudini ia și Romulus Dan Busnea pentru intrarea în normalitate: să ne așezăm așadar, întru cele bune, sub steaua mereu strălucitoare a spiritualității eminesciene, cea lăsată de Dumnezeu să ne lumineze sufletele și să ne vegheze pașii în trecerea noastră prin această viață efemeră, spre eternitatea vieții spirituale. Cronică literară face Ion Hurjui pentru două cărți de poezie: Dublă cetățenie de Nicolae Turtureanu și Umbra făr’de contur de loan Prăjișteanu, Calistrat Costin face aprecieri critice asupra prozei unui poet: Gabriel Chifu: Relatare despre moartea mea sau Eseu despre singurătate, iar Elena Vieru consemnează note de lectură sub titlul Ion Caraion – poezia conștiinței, conștiința poeziei? Proza este prezentă prin Gheorghe Truță cu un fragment din îngere, vii?, iar poezia, prin creațiile Lidiei Sabău (debut), ale lui Paul Blaj și ale lui Dumitru Radu.

PRO SAECULUM, Anul VIII, nr.4 (56), 1 iunie 2009, Focșani. Constantă în valoarea artistică promovată, revista de cultură, literatură și artă Pro Saeculum, redactor-șef, Mircea Dinutz, rezervă multe pagini întru lauda la aniversară a doamnei Irina Mavrodin. Și aduc cuvinte pline de simțăminte: Elena- Brândușa Steiciuc, Marius Ghica, Muguraș Constantinescu, Gina Puică, Ciprian Vâlcan, Ilinca Ilian, Maria Cristina Pîrvu, Mădălin Teodor Roșioru, Irina Aldea. Tot cuvinte de laudă, la aniversarea istoricului Gheorghe Buzatu, aduc Valeriu D. Cotea, Petru Ursache și Horia Dumitrescu. Despre istoria care ne doare, doamna Magda Ursache scrie eseul Ard malurile Prutului. Ionel Necula prezintă un amplu studiu despre Legionarismul lui Cioran. La fel de interesant rămâne Jurnalul poemelor lui Liviu Ioan Stoiciu, de astă dată poemele de vineri, sâmbătă și duminică — 1, 2 și 3 mai 1987. Atractiv studiul Iulianei Paloda-Popescu: Icoana — călătorie în spiritualitate. Considerațiile sunt cu privire la colecția de icoane a Muzeului Național al Satului Dimitrie Guști, București. Aceste considerații cuprind și prezentări după diversele tehnici artistice plastice de realizare: icoane pe lemn, icoane pe sticlă, icoane de vatră, icoane din metal și xilogravuri. Remarcăm, de asemenea, studiul de istorie literară al lui Florentin Popescu – Ion Creangă și o viziune anecdotică asupra vieții.

Revista Nouă, Fondată de Bogdan Petriceicu Hasdeu la 15 decembrie 1887, Seria a patra, editată de Cercul literar „Geo Bogza” și Fundația „Hasdeu”, Anul VI, nr. 5 (50), 2009, Câmpina. Director fondator al seriilor a treia și a patra: Constantin Trandafir, redactor șef: Florin Dochia. Am făcut această prezentare completă cu bucuria că am în față numărul 50 al revistei. Un eseu despre opera lui Lucian Blaga face C. Trandafir, din care cităm: Sentimentul misterului cosmic și al transhumanței care coboară în lumea elementelor se împlinește uman prin vocația creatoare, între tăcere, cuvânt și cântec. Tot C. Trandafir își continuă „dureroasele”mărturii în jurnalul 1989 – Din primăvară până în toamnă. La rubrica ethica minima, Iulian Moreanu face un portret „la maxim” Domnului C. Marina Nicolaev prezintă o „carte esențială”: Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București: 1980 — 1987, de Bujor Nedelcovici. De asemenea, remarcăm eseurile: Geo Bogza. Poezia faptului divers de Diana Marinache și Un destin fericit de Christian Crăciun (despre N. Steinhardt, Jurnalul fericirii). „își dau cu părerea”, despre Parodiile lui Ștefan Al.-Sașa, Eugen Evu și Petru Rău. „Incitat de o știre în neștire…”, Ion Lilă trimite o scrisoare din Franța: Optimismul ca stare a evoluției în revoluție. Poezia este semnată, în acest număr, de: Ioana Geacăr, Valeria Manta Tăicuțu, Florea Iordache și Viorel Cernica, iar proza, de Ana Hâncu. Notele de lectură aparțin lui Bogdan Stoicescu (Alina Kristinka Cătunescu – Valeriu Râpeanu. Bibliografie), Gherasim Rusu Togan (Livia Isidor – Potârnichile lovite de vijelie și lungul drum al nefericirii pământului românesc, Maruca Pivniceru — Doamne, ce doamnei), precum și de Victor Sterom (Iudita Dodu leremia – Tristeți de sezon).

Cititorul de reviste

PREMIILE USR FILIALA BACĂU

Miercuri, 24 iunie 2009, la Galeria „Frunzetti” a Uniunii Artiștilor Plastici, a avut loc decernarea premiilor, pe anul 2008, ale Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău. Festivitatea s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Atmosfera a fost veselă, relaxantă, toți cei prezenți simțindu-se ca într-o mare familie. „Sarcina juriului nu a fost ușoară, dar a trebuit să ne achităm bine de treabă, cu atât mai mult, cu cât suntem la ultimul mandat”, a punctat președintele juriului, criticul literar ieșean Alexandru Dobrescu. Din juriu au mai făcut parte criticii literari Gheorghe Drăgan, Constantin Călin, Marius Manta, Constantin Dram. Premiile, care au întrunit „prin consens” votul juriului, au fost decernate scriitorilor: Constantin Romanescu (Premiul pentru eseu – „Foișorul de ascultat ploaia”), Valeria Manta Tăicuțu (Premiul pentru critică – istorie literară – „Romanul Inorogului”), Sorina Munteanu (Premiul pentru traducere – „33 de poeți greci contemporani”), Ionel Necula (Premiul pentru publicistică literară – „Disconfortul de a fi român”), Vasile Proca (Premiul pentru literatură – „Variațiuni Goldberg”) și Ovidiu Genaru („Trandafir cu venele tăiate”).

Clădiri din Râmnicu Sărat

Pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, unul dintre puținele locuri rămase romantice în Râmnic, trecătorul poate zăbovi cu privirea asupra unei clădiri care, mai mult decât altele, a suferit metamorfoze succesive, din cauza destinațiilor succesive care i-au fost date. Cochetă, amintind de stilul complexului brâncovenesc din piață (acolo unde nepriceperea unora și indolența altora mai mult au stricat, decât au restaurat!), clădirea a fost renovată de curând și va adăposti, cel puțin așa cum se știe deocamdată, o „casă a căsătoriilor”, deci un loc de care îți poți lega speranțele și amintirile frumoase.
Prin 1930, clădirea adăpostea Camera de Agricultură a județului Râmnicu Sărat. După ce județul, din cauzele cunoscute, s-a dus pe apa sâmbetei, clădirea a fost dată Ocolului Silvic și, în cele din urmă, în (ne)grija spitalului. Când s-a inaugurat spitalul cel nou fost, clădirea din imagine a devenit un fel de depozit de lucruri vechi și, treptat, s-a cufundat în tristețe, cu pereții tot mai coșcoviți, cu ferestrele sparte și cu o îngrozitoare pecingine cenușie învăluindu-i zidurile. Dacă mai adăugăm bălăriile și câinii de pripas care se adunau în preajmă, imaginea este sugestivă pentru ceea ce se întâmplă, în orașele mici și bătrâne, cu imobilele de patrimoniu.
Acum clădirea zâmbește și noi îi dorim ca seninătatea pe care tocmai și-a dobândit-o să nu-i dispară niciodată.

Distribuie: