Brigada diverse – Un(a): Nou(r) (e) p(o)pa t(ă)u
17 ianuarie 2023
Nu cred în poveștile de succes. Nici în cele în care scornirile cerebrale se înmulțesc precum ciupercile după ploaie și umplu câmpurile productiv, nici în cele ce se urnesc un pic mai greu, dar și ele „sfârșesc” prin a deveni monștri economici. Wawa-u! Nu înghite nici mintea minciunele, nici pielea substanțele cosmetice comercializate. A mea, a ei. Ea sătulă să nu găsească printre „emoliente”-le și balsamurile de pe piață măcar unul de teapa ei. O astfel de dezamăgire lăsând loc de idee de afacere. Cum mărturisisem, repede de succes. Necrezând, am reținut informația pentru acum și ca temă de cercetare jurnalistică. Nu foarte mult scormonind Fresh-ul, am descoperit de unde se trage această explozie, căreia alții îi suflă în fitil zeci de ani fără să răzbată pe deplin. Soțul a fost cel puțin agent Fifa. Să fiu scuzat că n-am zărit printre rânduri motivul trecut în secundariat (abandonați sensul, căutați la rădăcină) de doamna în textul cules. Într-un altul prima doar pielea pretențioasă a fiului.
La fel cum nu cred că unii sunt mai nimeriți unui demers și doar din întâmplare aparțin unor tipi… neobișnuiți. Defel! Sunt aleși fiindcă sunt ai lor. Măruță… fiică-sa….
Faptele…. A pus, n-a pus cineva focul, acuzațiile sunt inutile. Mai ales la adresa autorităților. Dace! Calmează-te. Mergi spășit în fața dreptății și poate cândva vei fi iertat. Deși nu cred.
Operație reușită, pacientul…. Lansare desăvârșită, misiune pe Lună anulată. Imposibilă. Nu-i în stare din vina propulsoarelor. O! Și e și misiune americană, și privată. Și robotizată.
Nu m-aș crezut teleportat din dimensiunea a cincea, propusă prin așa-zisă existență a acturienilor, eterică prin însăși definirea gândirii, direct – cum altfel? – în tezele fractalilor, pitiți printre curbe, triunghiuri, covoare și bureți „matematici”. Vă las în speculația autosimilarității să vă perpeliți.
Se mănâncă mult și continuu, foamea fiind motivul principal pentru care există oamenii de știință. Și când îi roade mai tare, vin cu supoziții dintre cele mai fantasmagorice. Pământul ca ființă. Nu oarecare, ci inteligentă. Ca și omul de pe el. Avem deci un sistem solar plin de planete… dobitoace. Evident nu și a noastră.
Manuale…. Toți suntem contrariați că nu toate informațiile primite în școală sunt corecte până la capăt. Cel puțin noi și încă vreo câteva zeci consistente de nații eram la 1800 animale. Cu oarecare conștiință, dar subțire. Cu lipsă de crezare și atunci, și în urmă mult, și acum. Să condamni azi puținul ce-l aveam ieri, să fii vehement cât să declari că ni s-a ascuns adevărul, doar fiindcă mai multul prezent este nu întru totul concordant cu trecutul, denotă impertinență și neîngăduință. Ceea ce omenește istoric este greșit și păgubitor.
Toma. Nume predestinat. Să nu se încreadă în părerea celor mulți. Și să nu țină cont de cei mulți. Că nu-i pasă de ei, de cei ce sigur nu-l vor mai vota, nu poate fi decât aroganță. Și n-a scăpat nimeni „viu” de efectele ei. Neplăcute. Pare că moșia este doar a lui și nimeni altcineva nu-i poate sufla-n… parcări. Ce-ar zice dânsul de-o copie la indigo pe această reală problemă a fermeriadei? L-ar mai durea-n…?
