Căruța cu virgule – Problema de importanță națională
Problema de importanță națională
La Ministerul de Externe:
– Privet! (Bună ziua!) Lavrov sunt!
– Pri… ce?! Cine e?!
– Lavrov, ministrul de externe rus!
– Hă, hă! Și io sunt Elvis Presley!
– Cu cine vorbesc? Aș dori să gavaresc cu ministrul de externe român!
– Ăăăă… io sunt adjunctul pe probleme de relații cu țările calde! Păi momentan, domnu` ministru nu e în birou! E pe teren! Ce să-i spun când se-ntoarce?
– Am o declarație cu privire la situația din Ucraina!
– Aaaa, păi spuneți așa! Stați, să-mi iau ceva de scris… Pfff! Băi, nene, nu găsești un pix în ministerul ăsta! A, gata, am găsit!… Spuneți, că scriu!
– Nu, nu trebuie să scrieți! O să primiți un mail pe canalul secret de comunicare și vrem un punct de vedere!…
– Da, da! Am auzit ceva! E vorba despre Ucraina… despre Lugansk și Donbas… nu? Adică vreți să intrați peste ei, cum ar veni!
– Nu, e vorba doar de niște aplicații militare….
– Aaaaa, lăsaați că mai știm și noi de-astea! Nu suntem de ieri de azi p-aicea! Da` mă rog, nu ne băgăm, dacă nu e vorba de noi! Deci nu veniți la noi, nu?…
– Nu, v-am mai spus, nu e…
– Așa, dom`le! Că noi așa ne gândeam și ne cam făceam griji! Că nu prea suntem pregătiți! Șefu` ăl mare e la schi, facem CSAT-ul ăla taman marți… Auzi, marți! Când sunt trei ceasuri rele!… Da` nu e treaba mea!… De-aia vă zic, că nu prea are cine să vă ia de la aeroport!…
– Domnule! Vrem un răspuns diplomatic la acel mail pe care l-am trimis! Ministrul dvs de externe trebuie să ne spună care e poziția României în acest caz!
– Aloo! Domnu`… Larvov! Larvov, nu?
– Lavrov!
– Mă rog!… Ia stați oleacă! Noi nu suntem Ucraina, Belarus sau Kazahstan, da?! Noi suntem stat național, unitar și indivizibil, da?!
Dvs știți cine e ministrul nostru de externe?!… Nu știți, este?… Păi, să vă spui io! E ăla care a câștigat procesul cu Ucraina pentru Insula Șerpilor, dom`le! Da?!… Deci ne-am luat insula înapoi!…
– Domnule! Nu știu de ce am pierdut atâta timp cu dvs!…
– Păi, nici io! Da` aveți hârtii pentru mailu` ăla?
– Ce hârtii? L-am trimis electronic!
– Electronic, electronic, da` trebe și hârtie doveditoare! La noi, declarațiile de război se depun electronic la ghișeul patru!… Dosar cu șină aveți?…
– Pfff!… N-avem, da` dacă vreți șine, le facem până la București și venim cu trenu`!
– Aaaa, suntem aroganți, da?! Facem glume sovietice, da?! Adică, după ce că nu ne dați tezauru` înapoi, faceți și aroganțe, da?!… Auziți? Să-i spuneți lu` Putin ăla al vostru, că ne doare-n țeava de gaz de voi!… Ia uite, mă?! Sună fiecare cum se trezește la ministeru` ăsta!… Ia!… Iar sună!… Bă, nu ți-am zis… Ooo, să trăiți, șefu`!… Da! Da!… Aaa, n-a sunat nimeni! A, ba da! A sunat unu` care făcea mișto… zicea că e Larvov… Lavrov… cică e ministru la externele rușilor! Da` l-am luat io de nu s-a văzut! Păi, ce credea el că noi suntem fraieri?… Zicea ceva de un mail… de Ucraina, de poziția noastră…. Ce?!… Cum?!… Chiar el era?!… Aoleu, șefu`! Am pus-o! Vin rușii peste noi!…
