Ora de muzică 2 – Switch again to 44/876 codes
Gestiune dificilă. Totuși necesară. Este păcat de cei doi truditori, cândva parteneri la cataramă, să rămână separați în această încercare de re istorisire a carierei lor.
Gotta Get Back My Baby. Cel de-al patrulea song al albumului. Un lung șir de cuvinte și nu numai. Șapte grupări de versuri dintre cele fără stigmatul clasic al poeziei. Mult mai mult de patru versuri, două dintre strofe fiind mai suple, se prea poate să fie refrene, încă nu am ajuns la partea cântată a slovelor, de doar opt linii poetice, celelalte cinci având unsprezece fix. Onorurile sunt făcute de Shaggy, lui revenindu-i primul și al doilea grup. Deci. Fiindcă cea mai la îndemână expresie englezească provine de la un film cu unul dintre cei mai ilari actori, mă gândesc dacă nu cumva inspirația își are rădăcinile în ea: „I’m sitting…”. Ați identificat și tipul și celebra expunere: Mr. Bean, ajuns mare critic de artă plastică cu celebra „I sit in the corner and look at the paintings.”. În text Shaggy, evident singur, privind la cei patru pereți întrebându-se ce ar putea să facă, răspunzând deznădăjduit că trebuie să-și ia înapoi iubita. Bineînțeles, să o recâștige, știe bine fiecare băiat, adolescent sau chiar matur ce implică un astfel de deziderat. Cine le-a trăit știe, ca și Shaggy cum este să-ți fie furată inima, s-o simți în piept atât de grea. Cumva fără speranță, deși la limita deznădejdii rămâne acel licăr de speranță, conștientizează „greșeala” de a se fi implicat în relație, însă tot el realizează că nu poți ști cum este să pierzi iubirea până nu se întâmplă. Prin urmare „Dați-mi iubita înapoi”. Strofa de opt, fiindcă cea din urmă pare să fie totuși refrenul, încearcă, prin vocea iubitului, într-o ultimă încercare, să-și înduplece iubita să se răzgândească. În primul rând „De ce?”, ce ar putea să spună?, fiindcă nu suportă să o vadă făcând cu mâna „pa”, că nu poate suporta atâta durere, că nu este nicio minciună, și încă un de ce: de ce realizează că odată ieșită pe ușă, el nu va putea trăi fără ea. Mai… adolescentin de atât, trebuie să recunosc că nici eu n-o puteam spune mai bine, chiar dacă au fost suficiente momente în care am simțit că pot repara ceva cu astfel de argumente. Într-adevăr, a treia parte este aceeași ca prima, dar cântată de cei doi muzicieni, Sting și Shaggy, considerentul refren fiind astfel cert. Este rândul lui Sting să preia rolul iubitului, întregind tabloul despărțirii, ea spunându-i printre lacrimi că s-a terminat, el ne negând că încercarea de a implora în genunchi era cea mai bună cale de a o îndupleca. În fine, îi cere ei să înceteze, își ia la revedere, recunoaște că a mințit, deși o iubește și ar face orice pentru ea. Vă puteți imagina ce urmează. Noaptea cu remușcările, cu durerile, cu chestiuni de actualitate – mi-a șters numărul de telefon -, cu coșmarurile, a aceeași „ce ar trebui să spun?”, retoricele „unde te-ai dus?”, „când vii acasă?”. Incomplet, în nevoie de a fi lângă el, nerenunțând, făcând orice ca s-o recâștige…. Sunt curios cum sună pe note.
Surprinzător. Cu mintea mea romantică, închipuindu-mă pe mine în rolul „nevoiașului”, nu puteam trece dincolo de zona calmă mai blues-zy. Surprinzătoare iluzia creată și de videoclip. Cuplul Orville-Sumner de detectivi, intrând în secție, aplaudați de colegi ca după o mare ispravă, aplaudați chiar de un răufăcător încătușat cu mâna dreaptă de scaun, înainte de o mică petrecere la birou de adio (promovare sau ieșire la pensie, nu este clar), anulată de căpitan pentru o misiune urgentă: prinderea unei dintre cele mai periculoase infractoare din state. Acceptată cu o singură condiție: să li se dea Spiderul căpitanului. Care are pe plăcuța de înmatriculare „My baby”. Surprinzătoare și melodia, asemănătoare la refren cu a Paulei Abdul, Straight Up, dar cu doar două sau trei pauze între cuvinte și într-un ritm mai alert al succedării silabelor. Tonalitatea lui Sting se menține la octava superioară în toate intervențiile, comparativ cu a lui Shaggy, doar pe strofa a treia îi ține isonul jamaicanului baleind între cvintă și sextă. Cât privește tonalitățile, si major de bază, un do diez minor, la major, mi major, sol diez major, la major și back cu si…. Am „citit” și o inflexiune de pe la Owl City pe antepenultimul vers.
Compozitorii: Sting, Shaggy, Andre Fennell, Sheldon M. Harris și Kierszenbaum. Echipa de instrumentiști: Sting – bas, clape și tobe – Teflon (alături de Kierszenbaum și ca producător), piane, orgi, synturi, clavichord și percuții – Kierszenbaum, alt sintetizator – Robert Orton, chitară – old friend Dominic Miller, backing la voce – Gene Noble. Orton la mixer, înregistrări realizate la Sear Sound Studios.
