Fărădelegea lui Călin – Zidul civit
Că multe nu rezolvă această patimă a banului. Am uitat să spunem nu demni, să ne trăim sărăcia cum și ai noștri au dus-o. O scuză mult prea….
Să nu credeți că nu s-a cerut în schimbul banilor din PNNR o „ipotecă” sau pentru fondurile europene. Nu știm noi. Nu ne dă nouă prin cap ce ar fi putut pune gaj aparatul statal.
Doar vreo neconcordanță să ne scape de sclavia datoriilor, ca-n Art. 2416, să nu se potrivească informațiile din formularul de aviz și cele din contractul ipotecar. Aici prevalând, fiind luate de licite doar informațiile din aviz.
Aviz, în formă de copie, ce trebuie să ajungă la constituitor nu mai târziu de o zi de la înscrierea ipotecii. Expeditor: creditorul ipotecar. (Art. 2417)
Iote cum găsi Codul Civil abia la penultima stipulare ipotecară să se frământe de adresele, de fapt de domiciliile părților. Ca tot ce-i în aviz să fie valabil și bun producător de efecte. Iar dacă vreunul își schimbă locuința, e cazul să anunțe, să depună la arhivă datele noului domiciliu. (Art. 2418)
Noutate completă și deloc corectă. Om fi noi europeni, dar încă România ar trebui să țină cu dinții de leuțul ei. Premiera Art. 2419 este că, după tevatura radierii ipotecii, la terminarea creditului ipotecar, situația contrară impune daune-interese ce nu poate coborî sub suma de 500 de euro. Cică-n lei, dar de ce în cuantum cu o monedă ce nu poate constitui sine qua non un reper corect.
Declarație… mincinoasă. Îmi doream cu ardoare să schimb ipoteca pe alt sortiment juridic. Se pare că m-am înșelat. Mai sunt destule…. Să se știe. Rangul cel mai mare este dar de ordinea înscrierii, iar cele perfecte ipoteci sunt preferate celor neperfectate. (Art. 2420)
Particularizând, ipotecile imobiliare obțin rang ridicat după ordinea înscrierii în cartea funciară. (Art. 241)
Nu ora și nici ordinea nu pot ridica mai sus ipoteca mobiliară. Aceeași zi înscriere îi ridică rangul ipotecii imobiliare. Pentru celelalte cazuri, ordinea dă rangul. (Art. 2422)
De va să fie „arestat” bunul ipotecat de către vreun gajist, înainte de înscrierea ipotecii, tot creditorul ipotecar este preferat. (Art. 2423)
Ca să se mai facă loc și unora degeaba, se pune Art. 2424 să legitimeze ceva ce regula deja stipulează, că înscrisă sau perfectată mai întâi, o universalitate de bunuri mobiliare sau doar bunuri determinate, prima ipotecă depusă legitim este și cea acceptată.
Am certitudinea existenței unei astfel de caz. Să fi fost bunul ipotecat anterior. Mă întreb totuși care este situația la momentul în care se reipotechează bunul de i se poate aplica încă una, de se poate înscrie încă o dată. Fiindcă legea nu are nicio anterioară clară specificare despre cât poate să ofere un bun masă de gir din valoarea sa. Că ipoteca este în favoarea celui ce vinde, a creditorului, nu mă îndoiesc, ceea ce Art. 2425 indică la Al. 1, dar că trebuie înștiințat anteriorul creditor ipotecar despre vânzare, înscriere a ipotecii, cu greu mă lasă rațiunea să accept dacă nu mă raportez la varianta posibilității ca ipoteca să poată furniza acoperire de siguranță pentru mai multe credite. Și astfel, după cum îi este în fire legiuitorului, sunt trimis la… plante – pentru a li se pune „sechestru” înainte de a le sta în „fire” existența, pentru cel care dorește credit necesar cumpărării semințelor, tratării, îngrijirii, recoltării (conchise în „… a produce recolta…”) -, ipoteca având prioritate din momentul înscrierii și la animale – cohortele și produsele lor fiind ipotecate pentru o „mână” de mâncare, un „pumn” de medicamente și o „sticluță” cu hormoni -, ipoteca pe aceleași bunuri – dar am mai zis că este incorect să declari animalul astfel -, cu alt scop fiind trimise ca prioritate sub aceasta de asigurare a subzistenței, sănătății și perpetuării speciilor.
