Cotețul cu metafore – Pandemică
Pandemică
După ce am fost în ceață
Mai iese și soarele.
Însă, sufletul ne-ngheață
Când citim contoarele!
Cu Iohannis printre ficuși,
Valul cinci se-apropie.
Pandemia asta totuși
Nu-i decât o copie.
În Palat, mai rea de muscă,
Cum sunt toate babele,
Șoșoacă se cam ofuscă
Până îi curg balele.
Diaspora migratoare
Se-ntoarce din tropice.
Și petrec de sărbătoare
În cozi kilometrice.
Petrecând timpul pe stradă,
Strigă fără pauză.
Și apoi se iau la sfadă
Nu știu din ce cauză.
Se lovesc în cap cu-o bârnă,
Nu vor să se bucure.
Iar unuia îi atârnă
Capul, ca un ciucure.
Parcă-s zmei, aceia care
Își înmoaie oasele.
Căci, după o vaccinare,
Se-adună angoasele.
Pentru asta, gogomanul,
Cui plătește daune?…
Dar când a venit organul
A-nceput să miaune.
Căci organul a-ntors foaia
Și-a-nceput să-l scuture…
Pentru toată hărmălaia
Asta o să-l usture.
Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Dar și una și cealaltă
Văd doar interesele!
Deși parc-a fost aseară,
Vai, Revelionul,
A trecut, iar peste țară,
Vine Omicronul.
Însă nu vor fi restricții
Fiindcă dom` Rafila
A făcut niște predicții:
,,Dumnezeu cu mila!”
