Spații cultura nr. 5 (3)

DAN BRUDAȘCU

Contribuții la o istorie a
legăturilor româno-polone în
perioada interbelică

*Tot în această perioadă se Constată o extrem de intensă activitate de traduceri(19), în polonă și română, a numeroase piese de teatru, poeme, nuvele,. romane|201 etc., inclusiv punerea în scenă a unora dintre ele, respectiv includerea în antologii sau publicarea în volume de sine stătătoare(21). Importante publicații literare(22), dar nu numai, din cele două țări semnalează, pe lângă traducerile respective, și diverse evenimente editoriale, publică recenzii, note sau interviuri, întrețin viu interesul cititorilor față de operele clasice sau contemporane ale celor două popoare.
Mediile universitare, artistice și scriitoricești poloneze au fost extrem de active și implicate în dezvoltarea și îmbogățirea sistematică a legăturilor dintre cele două țări și popoare pe plan academic, științific sau cultural artistic. Importante personalități din cele două țări au scris articole, au pregătit și susținut conferințe, concerte, spectacole, au participat la expoziții, reuniuni și dezbateri pe teme de interes reciproc, au efectuat traduceri din literatura celor două țări, au comentat și susținut conferințe, au organizat recitaluri de poezie sau muzicale, au semnalat și comentat favorabil diverse apariții editoriale importante sau au efectuat vizite de agrement, informare sau de documentare în cele două țări. Mai mult, ele au contribuit la înființarea a numeroase ligii, asociații sau fundații culturale bilaterale. O primă astfel de asociație, efemeră, însă, a apărut, în anul 1921, la Varșovia.
Astfel, în 1922, se constituie, la București, Comitetul de inițiativă pentru strângerea relațiilor culturale româno-oolonel241, poate și ca urmare a vizitei șefului statului polonez, mareșalul Pilsudski, în România, din luna septembrie(25).
La 27 iunie 1923 s-a constituit la București un comitat româno-polon(26) pentru relațiile artistico-literare, despre care îns iu se cunosc foarte multe date concludente.
La 22 ianuarie 1926(27), din inițiativa președintelui Dietei poloneze, Leon Pludnski, în prezența a peste 50 de persoane parlamentari, ziariști, diplomați din cadrul M.A.E. polonez și al .delegației române din Varșovia) s-au pus bazele Asociației amicale polono-române. Comitetul de organizare, ales cu această ocazie, se-nsărcina cu redactarea statutelor și elaborarea programelor de schimburi bilaterale polono-române.
Doi ani mai târziu, respectiv la 24 martie 1928, la Lwow este înființată Liga polono-română, considerată de specialiști ca fiind cea mai activă în promovarea relațiilor culturale româno-polone. In 1930 ea a decis să deschidă o sucursală în orașul Poznan, la inaugurarea căreia, pe scena teatrului din localitate s-a jucat o piesă românească.’ Deschiderea ei oficială a avut loc abia în ianuarie 1931 și a inițiat numeroase concerte de muzică poloneză și românească, festivaluri, conferințe și numeroase alte manifestări cultura-șiințifice de larg interes.
în mai 1932, universitarii din Cracovia au pus bazele Societății polono-române, cu o activitate mai puțin intensă, însă, decât cea din Lwow. Istoricul. Nicolae Dascălu . mai semnalează, in acest sens, înființarea, la 7 martie 1933, a Societății polono-române din Varșovia, urmată de cele din Wilno (1934), Lodz (1935) și Tamopol (1936). Tot potrivit lui Nicolae Dascălu(28), „între anii 1920-1936 s-au creat nouă asociații româno-polone cu caracter general.
Din aceeași sursă aflăm și despre demersurile făcute în România pe linia constituirii de asociații, societăți și ligi culturale. Pe lângă marile centre universitare din tară(29) vor ființa o serie de astfel de instituții. în 1934, de exemplu, în capitală existau două asociații, respectiv Asociația interuniversitară româno-polonă, pe lângă Academia de studii comerciale, și Asociația academică Amicii Poloniei. Tot. la. București a avut o activitate modestă înțelegerea juridică româno-polonă, precum și Comitetul de presă româno-polon. Societatea Amicii Poloniei a fost înființată pe lângă Universitatea din lași, iar Liga româno-polonă la Galați.
La 25 mai 1934 a avut loc, în București, ședința de constituire a Asociației intelectuale româno-polone al cărei președinte a fost ales Octavian Goga. După moartea, la 7 mai 1938, a poetului, Liviu Rebreanu, P.P. Panaitescu și Ion Pillat vor încerca să continue activitatea acesteia; punând bazele unei Asociații culturale româno-polone.
Din motive ce țin mai degrabă de cenzura comunistă sau de reținerile exagerate ale istoricilor și exegeților literari atunci când s-a pus problema recunoașterii, cu onestitate, a activității complexe desfășurate de către Octavian Goga, munca acestuia pe planul relațiilor bilaterale româno-polonă rămâne un capitol insuficient cunoscut și aprofundat.
Recurgând la relatările presei din epocă, încercăm azi la 75 de ani de la înființare, o prezentare mai largă a momentului constituirii Asociației intelectuale româno-polone, precum și a implicării personale a poetului și omului politic Goga.
Extrem de harnicul și competentul ambasador polonez M. Arczisewski de la București este cel care a acționat atât pentru constituirea acestei asociații, cât și pentru atragerea poetului și academicianului Octavian Goga în acest proiect La 24 mai 1934, la reședința din București a poetului, diplomatul polonez face o vizită de câteva ceasuri, în cadrul căreia sunt abordate și discutate detaliat măsurile ce trebuiau luate a doua zi în vederea desfășurării ședinței de constituire.
Ziarul Țara Noastră, an XIII, nr. 601, din 26 mai 1934, p. 4, în articolul, nesemnat, intitulat Constituirea Asociațiunii Intelectuale Româno-Polone. oferă detalii interesante cu privire la acest eveniment. Aflăm, astfel, că au fost prezenți membri ai Academiei Române, scriitori, compozitori, actori, ziariști și politicieni. Ședința de constituire a fost convocată de Octavian Goga.
Luând cuvântul, ambasadorul M. Arczysewski a subliniat importanța deosebită a momentului și a evocat lunga și fructuoasa cooperare româno-polonă.
La rândul său poetul și academicianul Octavian Goga a afirmat că: „Noi suntem predestinați să fim într’o apropiere organică de poporul polonez. Și poporul român și poporul polonez au stat ca un zid de apărare a creștinătății împotriva barbarilor. Aceste două popoare au apărat patrimoniul civilizației europene […] în Polonia există o societate: „Prietenii României”. E necesar să fie o reciprocitate de simțire, o colaborare sufletească între cele două popoare. cari nu se pot izola unul de altul.”
Au mai rostit alocuțiuni, cu acest prilej, prof. dr. Gheorghe Marinescu și prof. dr. Gheorghe Țițeica, din partea Academiei Române, Eugen Fitotti, din partea Ministerului Afacerilor Străine, poetul Ion Pillat, din partea Societății Scriitorilor Români, și prof. dr. D. Caracostea, din partea Universității București.
Din consiliul de conducere al noii asociații, ales în aceeași ședință, au făcut parte: Octavian Goga, președinte; Ion Pillat, secretar general; I. Cantacuzino, secretar și ing. C. Bușilă(30), casier. Asociația a fost constituită având în componența sa o serie de secțiuni ai căror președinți au fost aleși următorii: Gh. Țițeica (științifică), Corneliu Moldoveanu (literară), Victor Eftimiu (teatrală), George Oprescu (arte plastice), Nona I. Ottescu (muzicală), Liviu Rebreanu(31) (propagandă culturală) și prof. P.P. Panaitescu (universitară).
Participant au decis să fie adresate telegrame celor doi șeii de state (Carol al ll-lea și Mosdski), mareșalului Pilsudski, miniștrilor de externe (J. Beck și Nicolae Titulescu, precum și lui Makowski, președintele Asociației polono-române din Varșovia și vicepreședinte al Dietei, semnate de Octavian Goga în noua sa calitate.
Constituirea Asociației intelectuale româno-polone nu a fost un act formal, iar Octavian Goga și-a luat rolul extrem de serios. Ziarul său, Țara Noastră își numește, încă de la sfârșitul anului 1934, un corespondent permanent la Varșovia, în persoana lui llie Bădoiu, ale cărui articole urmăresc absolut orice eveniment demn de luat în seamă care a avut loc pe teritoriul Poloniei. Sunt consemnate cu predilecție evenimentele literare, artistice, științifice și culturale, dar nu lipsesc informațiile ce țin de viața economică, politică, militară, diplomatică, sportivă, inclusiv cele legate de
cutremure, inundații, accidente rutiere sau feroviare. Sunt prezentate și comentate pe larg aspecte din viața partidelor politice, manifestându-se o atenție sporită față de ascensiunea partidelor de extremă dreaptă în peisajul politic polonez, mai ales acțiunile acestora îndreptate împotriva minorităților etnice(32).
în paginile ziarului sunt, frecvent, publicate articole semnate de diverși autori polonezi(33).
Pe lângă depeșele de presă aproape zilnice ale lui llie Bădoiu, în redacția ziarului sunt numeroși aceia care vor scrie despre Polonia: Octavian Goga(34). Ion Balint(35), Alexandru Hodoș(36), G. M. Ivanov(37), Gr. Diaconu(38), C. Stan(39), N. Paicu(40), Bucur Țincu(41), Ion Sân-Georgiu(42), Dim. Bogdan(43), Aurel George Stino(44) etc. Sunt, de asemenea, foarte frecvente și numeroase textele nesemnate, fie referitoare la aspecte ale cooperării bilaterale, la situația politică din Polonia, la vizita lui Carol al ll-lea la Varșovia, fie la relații și evenimente culturale majore, la prezențe culturale românești în Polonia sau comentarii pe marginea unor apariții editoriale sau concerte, spectacole ori expoziții de artă plastică. In acest sens, articolele și informațiile oferite de corespondentul ziarului la Varșovia, ca și cele semnate de unii din cei menționați sau nesemnate ofereau cititorilor români din epocă informații utile și comentarii pertinente, nu o dată critice la adresa unor neajunsuri din partea românească. O atenție aparte a fost acordată personalității mareșalului Pilsudski, fostul președinte al Poloniei, subliniindu-se rolul jucat de acesta în refacerea, modernizarea și reorganizarea țării după evenimentele ce au urmat primului război mondial(45). El a fost, pe bună dreptate, numit de ziariștii români „un dărămător de granițe și ctitor de țară nouă”. Ei au încercat să descifreze sensurile testamentului politic al acestuia în contextul acutizării mișcării revizioniste pe plan european, ce viza în mod direct și Polonia.
La 1 februarie 1936, poetul român primește o scrisoare(46) din partea prof. univ. dr. Jerzy Smolenski(47). președintele Societății polono-române, în care acesta îi propunea strângerea legăturilor dintre studenții români și polonezi, în special cu cei de la Universitatea Jagelonă din Cracovia și Universitatea din București. Universitarul polonez mai avea în atenție prezentarea unui spectacol pentru studenți și publicul capitalei românești, în jur de 20 mai, „pentru a strânge legăturile culturale de strânsă prietenie, uimindu-i pe Români și pe Polonezi”.
Coroborate cu celelalte acțiuni întreprinse de membrii Asociației, articolele și materialele de presă apărute în ziarul Țara Noastră, în pofida unor accente, deja semnalate, ușor extremiste, au contribuit în mare măsură la îmbunătățirea și diversificarea relațiilor bilaterale, la buna și corecta cunoaștere de către cititorii români a realităților poloneze în cele mai diverse domenii.
în afara acestei contribuții substanțiale, meritele personale ale lui Octavian Goga mai includ și încurajarea și sprijinirea apariției de traduceri din literatura poloneză în România. Nu ne referim doar la sprijinirea Elenei Eftimiu pentru publicare, în 1938, a Antologiei prozei polone, a cărei prefață este semnată de poet, deși la susținerea pe care a avut-o, în calitate de membru și ulterior de vicepreședinte al Academiei Române, pentru numirea ca membri de onoare sau corespondenți ai acesteia a unor savanți sau oameni de cultură din Polonia.
În deceniul al patrulea al secolului XX, Octavian Goga era
una dintre cele mai cunoscute personalități române în Polonia, nu
doar ca urmare a tot mai intensei sale activități politice și ca
poet(48). Poeziile lui sunt induse în antologiile publicate(49) în acest
interval de timp șl figurează în studiile critice sau istoriile literare
consacrate literaturii române(50).
Prin intermediul extrem de abilului și activului ambasador
polonez la București, M. Arczysewski, care devine unul dintre foarte
apropiații colaboratori ai poetului și omului politic român, făcându-i
frecvent vizite acasă, în București, la Sinaia și Predeal, sau
însoțindu-l în vacanțe în străinătate, mai ales la curele făcute anual
la Karlsbad, Octavian Goga întreține contacte directe cu o serie de
oficialități și oameni politici polonezi sau reacționează la unele
evenimente majore din viața politică sau literară din această țară.
Istoricilor români le revine datoria de a aprofunda cercetările în acest
domeniu fiind convins că ele vor evidenția contribuții importante la
clarificarea rolului jucat de el atât în relațiile bilaterale, cât și în planul
coordonării acțiunilor de contracarare, pe plan regional, central și
sud-este european, a politicii agresive, revanșarde, iredentiste și
revizioniste din epocă.
După ce ajunge prim ministru, fiind bine informat cu
privire la scopul, ostil țării noastre, urmărit de regentul Horthy Miklos
în vizita pe care preconiza s-o întreprindă oficial în Polonia, Octavian
Goga a încercat, printr-o intervenție epistolară directă, tot cu sprijinul
ambasadorului polonez la București, să determine autoritățile
poloneze să anuleze această vizită. Intervențiile politicianului român
sunt tardivei^, se dovedesc inutile întrucât, pe canale diplomatice,
fuseseră deja stabilite toate detaliile, inclusiv agenda de lucru și
întâlnirile celor două delegații de nivel înalt. Așadar, autoritățile
poloneze nu dau curs cererii lui spre a evita un eventual conflict
diplomatic cu partea ungară.
În ansamblul ei, activitatea lui Octavian Goga prezintă
încă multe necunoscute pentru cititorii de azi. O dovedește și
parțiala cunoaștere a implicării sale în dezvoltarea și diversificarea
relațiilor bilaterale româno-poloneze, a rolului jucat în dezvoltarea și
amplificarea schimburilor cultural artistice.
În anii 1938-1939, stimulate și de contactele la nivelul
șefilor de stat ai celor două țări, legăturile bilaterale româno-polone
au continuat, înregistrând noi și semnificative momente. Climatul
european, agresiv și violent, ostil artei și culturii, ca și bunei
înțelegeri între popoare, datorită tendințelor revizioniste și cu privire
la o nouă ordine politico-militară pe continent, a avut un efect contrar
asupra românilor și polonezilor, la fel de amenințați de extremismul
maghiar sau german. La fel ca în anii precedenți, interferențele
culturale româno-polone au cuprins toate domeniile vieții spirituale a
celor două popoare: artă și știință, teatru, muzică, literatură, dar și în
plan turistic, sportiv sau chiar religios, fapt ce reflectă preocuparea
constantă de mai bună cunoaștere reciprocă, dar și de valorificare a
patrimoniului cultural. Pe bună dreptate, Nicolae Dascălu afirmă că:
„Toate aceste direcții reflectă complexitatea relațiilor culturale
româno-polone care, având în vedere tradiția istorică, au atins în
perioada interbelică un nivel superior. Pe de altă parte, legăturile
culturale trebuie privite în ansamblul relațiilor româno-polone, care,
în perioada dintre cele două războaie mondiale, au fost complexe și
mereu ascendente, în duda unor momente de stagnare sau de
pauză”(52).

Bibliografie:
Nicolae Dascălu, Relații româno-polone în perioada
interbelică, București, Editura Academiei Române, 1991.
Mihai Mitu, Româno-polonica, I, Studii de istorie
culturală, București, Editura Universității din București, 2007.
P. P. Panaitescu, Pagini de jurnal (1921-1927), Cfcjj-
Napoca, Editura Dada, 1974.
Ion Petrică (coord.) et alia, Relații culturale româno-
polone, București, 1982.
Stan Velea, Paralelisme și retrospective literare,
București, Editura Cartea Românească, 1974.
Stan Velea, Literatura polonă în România. Receptarea
unei mari literaturi, București, Editura Saeculum I.0,2001.
Colecția ziarului Țara Noastră pe anii 1934-1938.
(19) Amintim, în acest sens, unele dintre cele mai importante
traduceri apărute în limba polonă: N. lorga, Histoire des Roumains
et de leur civilisation, L Rebreanu, Ion, Ciuleandra și Pădurea
spânzuraților (în versiunea semnată de S. Lukasik), o Antologie
Eminescu (cu o prefață de N. lorga), I. Creangă, Povești (prefață
de N. lorga), I. Creangă, Povestiri, M. Eminescu, împărat și
proletar (o ediție de lux), Orbul (nuvelă) de M. Sadoveanu, C.
Kirițescu, La Roumanie dans le guerre mondiale, Tematy
Rumunskie (o antologie de poezie), o Antologie a poeziei
române de azi (a scriitorului Wladimir Lewik), G. Ciprian, Omul cu
mârțoaga (în mai multe ediții), C. Petrescu, întunecare și Omul din
vis, Mihai Eminescu, Poezii și poeme, Poezii românești (realizată
de Emil Zegadlowicz), L. Blaga, Meșterul Manole, Nuvele și schițe
românești (traduse de C. Mayslovwa) (cf. Nicolae Dascălu, Relații
româno-polone în perioada interbelică, București, Editura Academiei
Române, 1991, p. 177-181).
(20) într-un articol intitulat Scrisori din Varșovia. Literatura
polonă. Perspectivele unei apropieri culturale româno-polone,
apărut în ziarul Țara Noastră, an XIV, nr. 777, din 11.01.1935, p. 1-
2, ziaristul român llie Băcioiu, corespondentul permanent al ziarului
în Polonia, după ce semnala apariția antologia Tematy Rumunskie,
realizată de Emil Zegladowicz, afirma: „Polonia se interesează de
câtva timp foarte mult de literatura noastră pe când la noi față de
literatura polonește domnește cea mai deplină necunoaștere
Această stare de lucruri în orice caz este dăunătoare”. Afirmările
citate sunt doar în parte adevărate și ele au o cauzalitate politică.
După cum se știe, în anul 1934 se înregistrează un moment de
declin în relațiile politice dintre cele două țări, fapt ce a influențat
frecvența și consistența acțiunilor de propagandă și cunoaștere
reciprocă.
(21) De remarcat, totodată, participarea poeților și scriitorilor din cele
două țări la o serie de acțiuni specifice. Scriitorii Eugen Botez și Al.
Brătescu-Voinești participă în fruntea unei delegații, în iunie 1930, la
al Vll-lea Congres internațional al debuturilor literare, iar în
februarie 1934, poetul Victor Eftimiu, aflat în vizită la Varșovia ,
caută noi căi de intensificare a legăturilor cu cercurile literare polone.
În iunie 1934, Caton Teodorian înainta un Raport congresului
autorilor dramatici de la Varșovia (cf. Țara Noastră, an XIII, nr.
622/22.06,1934, p. 1-2). Tot în 1934, în luna septembrie, Ion Marin
Sadoveanu, în calitatea sa de director general al teatrelor și operelor
din țara noastră, ia parte la al Vlll-tea Congres internațional de
teatru. Evident, exemplele conlucrării dintre scriitorii celor două țări
sunt mult mai numeroase.
(22) Publicațiile Literarisze Bleter. Polska Zbrpjna, Widamosd
Literacki și Swiaf au publicat ediții speciale referitoare la literatura
română, respectiv la relațiile Poloniei cu Mica înțelegere (din care
făcea parte și România). Amintim aici și desele materiale apărute în
perioada interbelică în Trygodnik; Od A do Z, Express Poranny,
Muzyka. Literarisze Bleter, lllustrovany Kurjer Codzincny, Argus,
Porony Curjer. Kurjer Posznanskin, Tristiczny i Uzdrowiscowy,
Slowo Pdskie. Biuletin Prasowy. Warsawski Dziennik Narodowy
ș.a
(23) Amintim, în acest sens, acordarea, în anul 1930, a titlului de
Doctor Honoris Causa istoricului Nicolae Iorga de către
Universitatea din Wilno, cu prilejul marcării a 350 de ani de la
fondare, susținerea, în anul 1933, a unei teze de doctorat de un
jurist polonez, la Universitatea din București, privind regimul Dunării
etc.
(24) cf. P.P. Panaitescu, Pagini de jurnal (1921-1927), Cluj-
Napoca, Editura Dada, 1974, p. 118.
(25) Vezi articolul lui Nicolae lorga din Neamul românesc, an XVII,
1922, nr. 210,19 septembrie, p. 2.
(26) cf. Mihai Mitu, Româno-polonica, I, Studii de istorie culturală,
București, Editura Universității din București, 2007, p. 186.
(27) cf. Nicolae Dascălu, op. cit, p. 194.
(28) idem, op. dt, p. 195.
(29) Nicolae Dascălu, op. cit, p. 220-221, scoate în evidență și
contribuțiile Universității clujene la dezvoltarea relațiilor științifice
dintre cele două țări. Astfel, aid s-a asigurat pregătirea unor
studenți polonezi, în spedal în domeniul filologiei; doi profesori
clujeni (V. Cădere și P. Sergescu), cu misiuni diplomatice în Polonia,
au devenit membri ai Societății de Științe din Varșovia; P. Sergescu
a susținut prelegeri de matematică la Universitățile din Lwow, Wilno,
Poznan și Varșovia; , 7 matematicieni polonezi au colaborat la
editarea revistei Mathematica apărută la Cluj ; editarea, în anul
1937, în seria Monografii matematice, a studiului Leqons sur Ies
ensembles analythiques de polonezul W. Sierpinski; (cinci savanți
polonezi au vizitat Universitatea Clujeană, unul dintre ei de trei ori
chiar), precum și participarea la congresele științifice găzduite de
Polonia (geologie, 1925; istorie, 1933; matematică, 1927, 1929,
1931 și 1937).
(30) Ing. C. Bușilă era un foarte fidel colaborator politic al lui
Octavian Goga.
(31) De remarcat faptul că, deși se situau, din punct de vedere politic
(romancierul figura printre membri marcanți ai P.N.Ț, deținând chiar
funcții, mărunte însă, în cadrul guvernărilor țărăniste), pe poziții
averse și se manifesta constant o anumită ostilitate între ei, reieșita
în special din Jurnalul lui Liviu Rebreanu, recunoscând valoarea
estetico-literară a operei acestuia, Octavian Goga acceptă includerea
lui între membrii conducerii noii asociațiuni.
(32) vezi, pe această temă, Ion Molea, Polonia face curățenie la ea
acasă, în Țara Noastră, an XIII, nr. 1274/15.11.1936, p. 1, în care
autorul aprobă acțiunile antisemite din Polonia; D. I. Cucu, Polonia
antisemită, în nr. 1271/12.11.1936, p. 1; în nr. 1394/2.06.1937, p. 1,
un text nesemnat, intitulat în Polonia se cere expulzarea jidanilor,
Postulatele polone în chestiunea emigrării, în Țara Noastră, nr.
1487/22.10.1937, p.1. sau Polonia și problema coloniilor, în Țara
Noastră, nr. 1580/7 mai 1938, p. 1-2.
(33) Astfel, I E. Skiwski semnează, în Țara Noastră, nr.
626/27.06.1934, p. 1, articolul intitulat Literatura polonă
contimporană; Alfred Poninski despre Ideologia Poloniei
contemporane, în Țara Noastră, nr. 1302/30.12.1936, p. 1-2.
(34) Este vorba despre articolele: Prietenia polono-română, în
Țara Noastră, nr. 834/22.03.1935, p. 2 (articol reprodus și în Linia
dreaptă, an II, nr.6/5 iunie 1937, p. 1) ; conferința Aniversarea
Poloniei, rostită la Radio București și reprodusă în Țara Noastră nr.
1272/13.11.1936, p.1.
(35) Ion Balint, Noua atitudine a Poloniei, în Țara Noastră, an XIII,
nr. 674/28.08.1934, p. 1
(36) Semnează mai multe articole, unele preluate ulterior și în revista
de extremă dreaptă Linia dreaptă: Pro Polonia, în nr.
989/10.10.1935, p. 1; Polonia de azi. Varșovia. Note de drum, în
nr. 1016/14.11.1935, p. 1, 3; și nr. 1020/ 19.11.1935, p. 1, 3;
Polonia de azi, în, nr. 1090/22.02.1936, p. 2; Polonia aliata
noastră, în nr. 1271/ 12.11.1936, p. 1; Testamentul politic al
mareșalului Pilsudski, în nr. 1399/10.06.1937, p. 1.
(37) A semnat, între altele, articolele: Republicanism monarhic •
Exemplul Poloniei, în nr. 843/2.04.1935; Naționalismul creator și
quasi-integrator, în Țara Noastră, nr. 872/14.05.1935, p. 1-2;
Pilsudski: Aristocrat revoluționar și naționalist, în Tara Noastră,
nr. 875/17.05.1935, p. 1-2.
(38) Tradiția eroilor, în Țara Noastră, nr. 1271/12.11.1936, p. 1.
(39) Polonia de azi și de ieri, în Țara Noastră, nr. 1271/12.11.1936,
p.1.
(40) AIianța cu Polonia, în Linia dreaptă, an I, nr. 1/24.11.1935, p. 5.
(41) Polonia • o mare națiune, în Țara Noastră, nr.
1336/24.02.1937, p. 1; Expoziția de artă polonă (de la sala Dalles),
în Țara Noastră, nr. 1483/16.10.1937, p. 1.
(42) Confirmarea unei alianțe, în Țara Noastră, nr. 1411/1.07.1937,
p.1.
(43) Axa Varșovia-București, în Țara Noastră, nr. 1413/3.07.1937,
p.1.
(44) Sufletul Poloniei milenar» (evocare istorică), în Țara Noastră,
nr. 1438/12.08.1937, p. 1-2.
(45) La moartea mareșalului Joseph Pilsudski, Octavian Goga și
Ion Pilat au adresat o telegramă de condoleanțe. La 17 Iunie
1935. printr-o scrisoare adresată poetului Octavian Goga de
către M. Arciszewsky. ministrul (ambasadorul Poloniei la
București), exprimă „mulțumirile foarte mișcate” ale lui W.
Slawek. Președinte al Consiliului Republicii Polone „pentru
condoleanțele pe care ați avut bunăvoința să i le adresați […], In
numele Asociației pe care o prezidați.” Diplomatul polonez
subliniază totodată că: „Colaborarea polono-română. în cadrul
căreia depune un efort atât de eficient Societatea pe care o
prezidați, este tocmai o parte rodnică a acestui patrimoniu”. El
își exprimă „convingerea în succesul care vă va susține opera
de apropiere româno-polonă” (vezi Octavian Goga,
Corespondență primită, vol. III, Ediție îngrijită de dr. Gh. I.
Bodea, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2004, p. 129).
(46) op. dt., p. 164-166.
(47) Profesorul Smolensk! urmărea, de asemenea, să intensifice
„schimbul cultural româno-polonez”, scop în care propunea „un
plan de acțiune detaliat”, care să cuprindă, pe lângă structurare
pe secțiuni a viitoarei activități, primirea de noi membri în sânul
societății, inclusiv provincia, editarea unui opere colective
științifice invitarea in cele două capitale de specialiști în drept
pentru studierea sistemului juridic, al proceselor de reforme
implementate etc., crearea unei comisii speciale care să facă
cunoscute în România manifestările culturale poloneze și
inițierea a cel puțin două tipuri de conferințe: pentru marele
public și unele strict științifice pe teme istorice, juridice și literare.
Extrem de interesante, de larg interes și adecvat formulate sunt,
în opinia noastră, cele din ciclurile istoric și literar, care, dacă ar
fi fost realizate, ar fi lărgit în mod semnificativ apropierea dintre
elitele culturale ale celor două țări. Dintre cele literare,
evidențiem: 1. Noile curente în literatura română și polonă; 2.
Relațiile literare polono-române de-a lungul istoriei; 3. Epoca
romantismului în viața națională a Poloniei; 4. Țăranii în
literatura modernă poloneză și română; 5. Subiect practic:
posibilitățile de colaborare și de schimb cultural polono-română
în domeniul literaturii și al teatrului (vezi op. dt., p. 165-166).
(48) Poeta și traducătoarea Kazimiera Illakoczowna, care locuiește
la Cluj, între anii 1939-1947, a studiat opera poetului român și a
tradus poeziile Tristia, Vita Nova, Cântă moartea, din volumul
postum Din larg, pe care le publică în Kurier Polski, nr. 640 (179),
din 3 august 1940, p. 3.
(49) El figurează, de exemplu, în Antologia poeziei române de
Emil Zegadtowicz.
(50) Ne referim, în mod concret, la Istoria literaturii române de
Emil Biedrzycki, profesor la Academia Comercială și lector de limba
română la Universitatea din Lwow. La sfârșitul acestei lucrări, autorul
a inclus și o mini antologie a poeziei populare și culte românești, care
cuprinde poeziile Plugarul, Paris, Părăsit ale lui Octavian Goga (cf.
Ilie Băcioiu, Scrisori din Polonia. O biruință românească. O
istorie a literaturii românești în limba polonă, în Țara Noastră, an XIII,
nr. 734/11.11.1934, p. 1-2).
(51) într-o scrisoare, datată 8 ianuarie 1938, ambasadorul M
Arciszewsky îi preciza primului ministru român: „Spre marele
meu regret solicitarea mea a ajuns prea târziu. Lucrurile erai
deja prea avansate, de ceva vreme vizita ar fi fost anunțați
pentru marțea viitoare simultan în cele două capitale. ’ Totodată
diplomatul polonez afirma: „Sunt sincer dezamăgit că nu am
putut să-i servesc Excelenței Voastre” (vezi Octavian Goga, op
cit. p. 222).

Distribuie: