Brigada diverse – (C)a (S)ile (e) (R)ada: (n)orie
11 ianuarie 2024
Odată cu educația se declanșează în individ un mecanism ireversibil. Singurul impediment care ar putea destabiliza sistemul apropiat de perfecțiune este nebunia. Cât adevăr se ascunde în posibilitatea ca Bianca să fi fost elevă de 10 la final de liceu, până la probare rămân circumspect. Nici nu iau în calcul ce vârstă are, fiindcă de oriunde ar veni – exceptând vreun liceu sătesc – varianta 10 la liceu este cu totul improbabilă. Ca să fii foarte bun la fizică, trebuie să rupi matematica și chimia. Știu vreo sută de exerciții de la fiecare, din oricare dintre cei patru ani, care necesită raționamente dincolo de manuale și încă o sută din culegeri care nu numai că ar încâlci ițele cerebrale, dar ți-ar lua de fiecare mai bine de 20 minute să le înșiri pe foaie (foi, chiar un sfert de caiet dintre cele obișnuite). N-ai în fiecare zi materii cu cifru de studiat, însă ușor nu-i nici la română și la limbile străine. Parcurgerea textelor, uzul adecvat al cuvintelor, surprinderea esențialului – înșelător pentru adolescenții mai curând înfierbântați, decât intrați în pielea autorului și personajelor, mai curând confuzi și dezinteresați când poemele o iau pe arătură și disimulează realitatea -, translarea din cel puțin două limbi a unor deloc uzuale mentalități străine de etosul național românesc, descumpănesc intelectul în formare. Discutăm apoi despre două discipline surori nu doar prin locurile alipite în rubricile de catalog, dar și ce studiază locurile și oamenii din perspective asemănătoare: când și cum au evoluat cele două, compoziția intrinsecă a ambelor. Istoria și geografia. Muzici, desen și sport…. Să înșir specialitățile și atenția cuvenită lor? După toată această divagație de nivel liceal, cu speranța că adolescentul a trecut cu bine prin vâltoarea iubirii și cu brio prin furtuna de cunoștințe stârnită de profesori, avem în față un munte de conștiință, care știe cum se desparte neghina de grâu cu o hotărâre și o acuratețe de nezdruncinat. Motive întemeiate să n-o văzut-o pe Drăgușanca aruncată în toate brațele posibile fără nicio zvâcnire de orgoliu, dacă ipoteza ar fi fost cea descrisă nu știu car comentaci.
Ce număr fascinant! Ce declarații incredibile! 13 ani. Căsnicie. Doi copii. Și ea, pudică, garantat și înainte de a intra în travaliu și mult mai înainte de prima „trântă”, căci femeile au nevoie de răgaz. Încât nu și-a arătat nurii prin fățișă descoperire în fața partenerului de viață. Niciodată. Cu asemenea soție, zău, numai dragoste nu se face. „Întoarce-te, ca să mă pot dezbrăca!”, „Ce te holbezi la mine?”, „Închide lumina (chiar și c-un „te rog” mieros)!” ori cu „Mă bag în pat și după aceea vii și tu!” omoară interesul și actul sexual sau dragoste numiți-l dacă sunteți mai romantici (dar vi se pare). Așa nu se fac copii nici măcar la eprubetă. Sunt totuși contrariat. La cât de pudică este, a avut tăria impudicității și a dezvăluit acest fapt intim cu totul. Deh, femeie, rușinoasă! Dar jurnalistă! Ce nu inventează unii ca să capete atenție! Ca să nu mai spun ce fel de cârpă-i bărbată-su.
Ce angajat fericit o fi fost Danileț. Și model. Și devotat meseriei 24 din 24 pe zi. Deși în ultima sa zi (noapte) a scurtat non-stopul la 23 de ore. În ultima duminică a carierei sale active. O ocazie oportună să-mi pun întrebarea: cum de nu pot aștepta infractorii măcar două zile pe săptămână la răcorică, timp în care cei ce produc (ar trebui) trainica lor încarcerare să se mai limpezească la minte, iar luni, să fie mai înțelepți cu deciziile lor?
