Spații culturale nr. 6 (4)

AUREL POP

Acum

Ies din când în când
La lumină
Din câte-un poem
Noaptea
îmi potrivesc gândurile
Cu grijă
Peste zi
Vorbesc despre criza
De timp
De spațiu
De viteza
Evenimentelor
Ce au loc înăuntrul și-n afara Cuvântului

Alfa și Omega

Ori de câte ori
Poetul
își propune să scrie
Desparte
Cuvintele de cuvinte
Litera o deduce din litere –
Stabilește
Apoi
începutul
Și
Sfârșitul
Poemului

Alt anotimp

Când pleacă berzele
Se desprinde din noi
Cerul
îl simțim mai aproape
Semn că vine alt anotimp
Ce ne face uneori
Să stăm încuiați în casă
Dăm la zaruri
Doi cu doi
Șase cu șase
Facem porți în mijlocul
Casei
De fiecare dată intră cineva
După care așteptăm cuminți
Jurnalul de știri
Amăgire
De ieri
Mi-a rămas pe retină
O lume plină
De promisiuni
Cărări bătătorite
Fără vină
Și lacrimi
De alte dimensiuni
Umbra-mi poartă pică…

Ca pe-o haină Ce-o mai port

Vremea o urcă
Șj-o ridică și-mi decoltează umbra în
Dreptul inimii…
Amăgit
De-o bârfă
O suport

Astăzi și mâine

Zi și noapte
Noapte și zi
Toate sunt apte
Astăzi
Mâine
Alerg din zori
După pâine
Ori de câte ori
Starea de rană
Mă obligă
Să-mi caut hrană
Când strigă
Nepotul
Cu dinții de lapte
Cuvântul
Șapte
Creația
Poemele
Acelea fără formă
Goale
Scrise
Pe întuneric
N-au mai avut trecere
Abia când s-a făcut
Lumină
Am scris altele
Dându-le o altă
Formă
Am prins curaj întorcând pe toate fețele Cuvântul
Iar dacă a fost cazul
L-am despărțit
în silabe – în iarăși nocturne
Lumini de veghe – în
Praguri de lumi – trecând cu pas greu prin Inima Literei
Iată primul poem

SPA ȘI
ISTORIA RECENTĂ

ECATERINA ȚARĂLUNGĂ

UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI
PROIECTUL ROMÂNIA

Așa cum este important să știi ce înseamnă pentru români proiectul România al mileniului trei, mi se părea că este important și să știi ce înseamnă pentru ceilalți, pentru europeni în general, fie că aparțin sistemului instituțional, fie că nu. Ei cum văd problema integrării, cum ne văd pe noi, ca indivizi și ca nație? Unde se află ei, cu problemele lor și unde ne aflăm noi, cu ale noastre? Raportul dintre identitate și alteritate ce rol joacă în tot acest peisaj? Cine sunt eu, cine sunt ceilalți? Ce putere de absorbție au, ce putere de rezistență identitară avem? Ce-ar trebui, de fapt, să fac, să facem, noi, cu proiectul nostru de țară? Iată întrebări care mi-au stat pe buze ori de câte ori eram invitată la diverse ambasade ori Institute pentru Cultură ale diverselor țări la București, ori de câte ori am călătorit și am stat mai multă vreme într-un loc, atâta cât să pot stabili contacte utile, capabile să ofere răspunsuri întrebărilor mele. Conturul problemelor pe care 1- am realizat astfel a fost prezent în diverse emisiuni, difuzate în general de Canalul România Internațional, dar și de Canalul Cultural al Televiziunii Române.

Serge Cagnolari
director, Editura Oxus, Paris

Kazahstan, o regiune
Î. Sunteți directorul
Editurii Oxus din Paris,
care publică și seria
Românii din Paris. Ce
semnificație are numele
editurii?
R. Este numele unui
fluviu din Himalaia, care
trece și prin Uzbekistan,
unde se întâlnesc toate
religiile. Gândul nostru a fost să ne oprim la un
nume care semnifică o confluență de culturi.
Colecția Românii din Paris apare in cadrul mai larg
Les Etrangers de Paris, aceste personaje fabuloase care au contribuit la efervescența artistică și intelectuală care a făcut din Paris capitala mondială a artelor. Ei bine, printre toți acești intelectuali sunt numeroși români. în trecut mulți dintre ei au trăit foarte mult la Paris și au devenit mai scriitori francezi decât scriitorii francezi. Și adesea sunt mai recunoscuți în Franța decât în România. Intenția noastră a fost, pe de o parte, să-i facem și mai cunoscuți pe români în Franța, și pe de alta să-i redescoperim pentru România.
Î. Publicați numai autori contemporani sau și clasici?
R. Autori ai secolului XX, azi decedați. Ultimul care a decedat dintre ei a fost Eugene Ionesco. Dar și după ol au mai decedat personalități valoroase. Cred că aveți dreptate și ne vom gândi și la ei în viitor. Am programat pentru început 15, dintre care 6 deja au apărut, 5 vor apare în 2005 și restul în 2006.
Î. Vă doresc mare succes. Și ne doresc și nouă, românilor.
R. Mulțumesc.
2003

Donato Giuliani

director pentru Europa de Est, DACOR (Consiliul Cultural pentru Dezvoltarea Regiunilor Europei)

Î. Prin ce credeți că este
relevantă politica în
domeniul culturii, prin liniile
ei directoare, în Uniunea
Europeană comparativ cu
țările din Est?
R. Politica în domeniul
culturii în Europa de azi se
face la scara regiunilor. In
Europa regiunile simt unități cu adevărat teritoriale, plecând de la care se pot realiza schimburi cu adevărat interesante, atât la nivelul spectacolului, prin schimb de spectacole, cât și în ce privește tehnologia, tehnica, ceea ce explică prezența mea în România în acest moment.
I. Numiți regiune o regiune geografică sau și o entitate culturală, națională?
R. Aici e o adevărată dificultate. Fiindcă în Franța, de pildă, decupajul regiunilor e foarte recent. Franța e o țară foarte centralizată, care a angajat o descentralizare de foarte puțin timp, după al doilea
război mondial. O entitate regională reia, în Franța, decupajul Departamentelor, deci există un anumit teritoriu ce trimite la o cultură, o tradiție, menține un decupaj care este moștenirea Revoluției Franceze. Fiecare țară are sistemul ei. Alte țări au un decupaj ce corespunde moștenirii istorice. De aceea, cazul Franței, oricât de complex ar fi, reprezintă numai un caz particular.
î. Considerați România o regiune?
R. Evident că nu. România e mai mult: e o țară.
I. Cum definiți Estul, cu țările care-1 compun, din punctul de vedere al regiunilor?
R. Pentru noi, francezii, e foarte greu de înțeles subtilitatea decupajelor naționale când vedem cum se prezintă situația.
1. Programele de integrare culturală cu care lucrați vizează doar anumite regiuni, discriminarea lor pozitivă, ori se ocupă de integrarea Estului în ansamblul Uniunii Europene?
R. Cred, în orice caz, că un element esențial de integrare a regiunilor este chiar cultura.
I. Există un program special pentru România, pentru regiunile care, eventual, ar compune-o?
R. Sigur. Există programul PHARE al Uniunii Europene, destinat să creeze în țările Europei Centrale și Orientale condiții de dezvoltare economică, de achiziționare de tehnică, de tehnologie, în special în informatică, și, de asemenea, destinat creării unei economii de piață. Deci programul PHARE este în întregime dedicat cooperării cu Europa Centrală și Orientală.
1. Mai sunt și alte programe, mai ales culturale?
R. Există un program dedicat Uniunii Europene, în care România poate juca un rol esențial. Este vorba de programul Caleidoscop, care va deveni în curând activ și pentru România. E un program care cuprinde trei țări, dar, dacă o țară din Europa Centrală sau Orientală face parte din el, se creează șansa unor burse create pentru acest program. Ceea ce probează cooperarea cu țările din Est și integrarea lor în programele europene.
I. Cunoașteți vreun program special pentru tineri, pentru studenți?
R. Vă mărturisesc că sunt mai puțin la curent cu aceste programe, dar știu despre Leonardo, care prevede posibilități de mișcare ale studenților, elevilor.
î. Credeți că o țară ca România, plasată între Occident și Orient, poate decanta influențele diverse și transmite un mesaj identitar pertinent pentru restul lumii?
R. Cred că da. Pentru că România este o țară cu adevărat uimitoare. Mai ales pentru că noi, francezii, pe regăsim aici, ne simțim ca acasă, deși ne despart
nr, 6 / septembrie – oc»omhrir
2000 de kilometri, o călătorie de trei ore cu avionul Ceea ce înseamnă că funcționam în virtutea aceluiași substrat latin, deci România a reușit să-și păstreze identitatea dincolo de toate turbulențele istoriei. Mi se pare un loc privilegiat pentru apărarea culturii latine în Europa Centrală. Cred că trebuie să acționați pentru a păstra această identitate.
î. Vi se pare că Uniunea Europeană funcționează ca un fel de centru care trebuie să integreze marginile? Fie că da, fie că nu, la ce credeți că poate aspira intelectualul român?
R. în legătură cu ceea ce numiți centru, noi, în Franța, ne-am pus această problemă chiar după război. Dar s-a procedat la o descentralizare care face ca Parisul să nu mai fie centrul Franței. E o regiune printre altele. Plecând de aici, e o chestiune destul de delicată să definești centrul Europei, fiindcă fiecare regiune are de jucat rolul ei.
î. Credeți că România poate fi percepută prin regiunile ei ca o voce distinctă, care transmite un mesaj integrat pentru zona balcanică?
R. Ne putem imagina un astfel de rol pentru România în legătură cu problema pe care o menționați.
î. Personal, chiar acționați în acest sens?
R. Cred că angajamentul prezenței mele în România înseamnă două lucruri: odată angajarea unei cooperări a regiunilor, deci de Ia regional Ia european, și în al doilea rând prezența mea ca formator la acest master, administrator de program cultural într-un proiect inițiat aici, Ia București, fapt cu adevărat novator, pentru care merită să ne mobilizăm.
1996

Prof. univ. dr. Giovanni Sartori specialist în Drept Constituțional

î. Sunteți considerat inul
dintre marii specialiști în
Drept constituțional, ati
făcut deopotrivă profesorat
în SUA și Uniunea
Europeană. Ce fel de
Constituție și ce fel de regim
considerați că i s-ar potrivi
României de azi, în
perspectiva integrării europene?
R. Sper că pot vorbi italienește, fiindcă am venit
într-o țară latină și eu însumi înțeleg o mulțime de
cuvinte când mi se vorbește românește.
î. Evident, puteți. Și mie mi se pare la fel când aud
italienește.
R. Cred că cel mai bun pentru o țară francofonă ca România este sistemul francez, adică o republică semiprezidenjială și un Parlament bicameral. România are uzanța bunelor relații cu Franța, acest model este înțeles și asimilat încă din veacul al XIX- lea. Văd că deja structurile create sunt viabile șl merg în acest sens. Iar așezarea după majorități parlamentare este eficientă și democratică. Accederea în Parlament să se facă proporțional cu voturile. Sunt încă prea multe partide politice, dar asta se va așeza cu timpul, electoralul va decide. Eventual ar trebui majorat puțin procentul de accedere în Parlament. Cel mai eficient este un sistem bipartit. în felul acesta se va construi un sistem politic care să răspundă nu numai necesităților românești, ci și acelora de integrare a României în Uniunea Europeană. De altfel, toate aceste chestiuni le puteți găsi mai exact exprimate în cartea mea Ingengneria Cosii tu tionale, care tocmai a apărut și la București.
2004

Excelența sa Jesus Atienza Serna ambasadorul Spaniei la București

î. Ne aflăm la o
degustare de vinuri la
Institutul Cervantes.
Credeți că, pe lângă
schimburile culturale,
Spania și România pot
colabora cu succes și în
domeniul economic?
R. Sigur că da. Avem de
făcut schimb de experiență relativ la tehnologii de producție, mai ales în agricultură, mai ales cu privire la vinuri. Cred că fiecare țară își poate vinde cu succes vinurile în cealaltă, deoarece sunt asemănătoare ca profil, gust, sunt foarte bune. Și cercetarea pentru viitor în domeniile de interes comun trebuie să colaboreze, cu succes pentru ambele țări.
I. Credeți că forța de muncă românească din Spania poate câștiga în mod direct din experiența spaniolă?
R. Efectiv. E unul din aspectele pozitive ale programului de migrare a muncitorilor români în Spania. Dar și ei aduc propria lor experiență, de organizare a muncii, de producție. De altfel țara dumneavoastră și Spania sunt în Europa din vremurile antice, fiindcă împăratul Traian era născut pe pământul Spaniei de azi și a ajuns până aici, în Dacia. El a fost primul care a unit cele două capete ale Europei.
î. La cât credeți că se ridică forța de muncă românească din Spania?
R. E o forță de muncă extraordinar de apreciată. Acum doi ani, într-o singură provincie, Nuelva, erau 1500 de muncitori români. în aceeași provincie, în acest an sunt 4000 de muncitori. Iar anul viitor vor fi 10.000 de muncitori români. Asta spune ceva despre aprecierea de care se bucură românii în Spania.
2003

Excelenta Sa Teofil Bauer
ambasadorul Ucrainei la București

1. Salonul de carte de
toamnă de la București,
găzduiește anul acesta, ca
țară invitată, Ucraina. Cum
credeți că vor evolua
relațiile noastre ?
R. Ucraina este pentru a
treia oară participantă la
acest târg, dar numai acum
suntem in centrul atenției, ca să zic așa. Ambasada Ucrainei și Comitetul de Stat pentru Radiodifuziune și Televiziune au primit cu bucurie acest lucru. Prezentăm în special manuale și cărți care sunt importante pentru Ucraina și România, în sensul că se adresează minorității românești din Ucraina și minorității ucrainene din România, fiind editate în limbile respectivelor minorități.
î. Dar cum este tratată, pe ansamblu, dacă puteți să-mi spuneți, comparativ, situația celor două minorități în cele două țări?
R. Ucraina acordă foarte mare importanță asigurării drepturilor minorităților, iar în ce privește minoritatea românească aveți un exemplu clar, am expus la târg seria completă a manualelor școlare în limba română. Dar, din câte am auzit, România mai are de completat manuale în ucraineană pentru minoritatea ucraineană existentă în nordul României.
î. Ce importanță acordați relațiilor noastre viitoare, în condițiile în care România se va integra în Uniunea Europeană, iar Ucraina va avea un parteneriat privilegiat cu Uniunea Europeană?
R. Ucraina a susținut tot timpul integrarea României în Uniunea Europeană, iar scopul strategic al Ucrainei este ca și ea să se integreze în Uniune. Și sperăm că după 2007 integrarea României în Uniune va aduce sprijinul ei pentru ca, în viitor, să se integreze și Ucraina.
î. Vă mulțumesc și succes.
R. Mulțumesc.
2004

Fărkas Gyorgy

Realizator la Televiziunea Duna, Budapesta; directorul Festivalului internațional de film documentar, Sf. Gheorghe

î. Sunteți directorul
acestui festival. Ce
secțiuni are, ce filme v-au
venit în concurs, ce
evaluări preliminare ați
făcut?
R. Au fost trimise 185
de filme la preselecția
festivalului și au ajuns în
finală numai 58 de filme, iar 30 ca program informativ. Filmele din programul informativ n-au o valoare mai mică decât celelalte, unele chiar au participat la Oscar, au avut premii la festivaluri internaționale – dar juriul s-a gândit Ia o stabilitate tematică a competiției. Temele sunt: deceniul, revoluția, economia, filmul experimental, filmul dramatic. Ultimele două sunt categorii destul de interesante, fiindcă țelul acestui festival este să găsim un limbaj nou pentru filmele documentare. Un limbaj care să-l țină în atenție pe spectator. Și secțiunea de film economic este foarte interesantă, dar ne-au venit foarte puține filme la această secțiune, doar patru. Eu aș opta pentru mai multe coproducții româno-maghiare.
I. Care este în prezent situația documentarului în Ungaria? Pentru că, din câte știu, în România, după 1956, când documentarul românesc a luat Marele Premiu la Cannes, producția a scăzut, iar în ultimii ani de dinainte de revoluția din 1989, nu se mai făceau decât niște documentare turistice. Dar la întâlnirea de la Govora din toamna trecută a documentariștilor români am văzut că se încearcă înnoiri tematice, o mai puternică implicare în actualitate și, evident, se caută și finanțări. Care este situația acum în Ungaria?
R. Situația din Ungaria e ceva mai bună decât cea din România. In plan financiar. In primul rând să spun ce părere personală am despre filmele documentare românești. Sunt deosebit de interesante. Dar sub aspect financiar cele maghiare sunt mai bine plasate. Televiziunile au un supliment de buget pentru asta. Cred că putem folosi reciproc experiențele noastre artistice, iar bilingvismul este o șansă. Dar în Ungaria se fac prea multe filme și artiștii n-au timp pentru concepția artistică.
î. Dar nu există și studiouri speciale de film
nr. 6/septembrie-och,mhri^ documentar?
R. Există vreo douăzeci-treizeci. Dar când e vorba de concurența pentru finanțare, câștigă totdeauna televiziunea.
î. Credeți că minoritatea maghiară de la noi șj minoritatea românească din Ungaria au acum șanse mai mari să-și facă auzită vocea?
R. Cred că tocmai asta e interesant și frumos: că nu suntem la fel, că suntem diferiți. Asta ne poate face să discutăm când stăm Ia o masă, să scoatem reviste, să scriem cărți, să facem filme. Asta dă farmec vieții. Diferența asta trebuie ținută. Șj Uniunea Europeană gândește că națiunile trebuie să-și țină identitățile lor. Pentru toate astea filmele sunt un apropo destul de bun. Eu așa văd. Chiar la acest festival, dacă de uiți Ia două filme cu aceeași temă, unul făcut de un maghiar și altul de un român, diferențele sunt extraordinar de interesante, avem două identități puternice. E foarte bine. Omogenitatea n-ar face să se înnoiască nimic, dar mai ales cultura. Ar fi un blocaj total. Fiecare națiune are prețul ei. împreunarea acestor națiuni dă farmecul Europei și rezistența ei în timp, modelul ei cultural. O națiune este puternică prin cultura ei, așa rezistă timpului.
î. Vă mulțumesc și vă doresc succes în festival.
2004

Beke Mihâly Andrâs

Director al Institutului Cultural al
Ungariei la București

î. Aceasta este una
dintre cele mai ample
acțiuni ale Institutului
Cultural al Ungariei la
București. Spuneți-mi de
ce un asemenea tip de
manifestare.
R. Eu sunt de la 1
septembrie anul trecut
directorul acestui
Institut și este cu adevărat primul eveniment de amploare, dar sper să nu fie și ultimul. Eu de profesie simt ziarist, cineast. Deci am o preferință pentru film. Și-mi pare rău că acest gen al filmului documentar și-a pierdut credibilitatea cu un deceniu înaintea schimbării, atât în România, cât și în Ungaria. Știm bine din ce cauză: a devenit o unealtă a politicii, poate mai mult în România decât în Ungaria, unde erau ceva posibilități de a spune adevărul prin filme documentare, dar se făceau plictisitor, neinteresant. Deși credința mea este că
filmul documentar poate fi foarte viu, folositor, arc posibilitatea de a reflecta în chip nemijlocit problemele societății. Și cum societățile noastre, română și ungară, sunt în curs de redefinire, cred că pentru filmul documentar e un bun moment de relansare după schimbarea de regim. Prin urmare un schimb de idei între noi în vederea acestui proces poate fi foarte folositor. Trei idei de bază am avut in vedere pentru organizarea acestui festival: cei care nu-și cunosc trecutul sunt osândiți să-l repete. Noi n-am dori acest lucru și cred că documentarul ne poate evoca trecutul, trecutul mai recent; în al doilea rând, cine nu-și cunoaște comunitatea în care trăiește este osândit să piardă drumul, să bată pasul pe loc; în al treilea rând, cine nu-și cunoaște vecinii este silit să fie neîmpăcat în suflet. Acestea sunt ideile care au dus la nașterea acestui festival de filme documentare româno-maghiare. De ce la Sfântu Gheorghe? Din motive mai ales organizatorice: orașul e mic, nu ne trebuie mijloace de transport de la hotel la sala de proiecție, hotelul e mai ieftin, în aceiași bani putem participa mai mulți, primăria ne-a ajutat necerându-ne bani pentru chiria sălii, vor și ei să se lanseze turistic etc. Și timpul pe care l-am avut la dispoziție pentru organizare a fost scurt, cam 3-4 luni.
î. Am observat că există și un festival românesc al filmului documentar, cred că a avut patru ediții, anul acesta a fost la Govora, tot un oraș mic, era un festival româno-italian. Credeți că astfel de programe bilaterale sau multilaterale pot ajuta la o mai rapidă integrare a țărilor noastre în Uniunea Europeană?
R. Sub aspect cultural. Exact. Cred că astfel de manifestări dau la iveală chiar valorile europene ale
ambelor culturi. Și aceste valori ajută ambele societăți să-și păstreze identitatea lor culturală.
Î. Dacă-mi dați voie, l-aș cita pe un scriitor care este maghiar la origine, dar trăiește în Franța și semnează cu numele Peter Diener. Recent, într-un simpozion organizat de Institutul Francez din București/ spunea: voi, țările din Est, să nu confundați Uniunea Europeană și cultura europeană. La ce credeți că se gândea?
R. Am fost și eu prezent la acel simpozion. Trebuie să vă mărturisesc că cu am și o diplomă de expert european, deci m-am specializat în studii referitoare la Uniunea Europeană. Pot să vă spun că aceasta este o structură economică foarte, foarte birocratică, de care avem nevoie, dar în nici un caz nu asta reprezintă Europa, esența culturii europene. în nici un caz. Deci ea poate ajuta cu fonduri identitățile diferitelor culturi, dar nu se poate confunda cu ele.
î. Credeți că în această redefinire a identităților culturale pe fondul mai larg al identității culturale europene, minoritățile – culturale, naționale, religioase etc. – pot avea un rol mai mare decât au avut în trecut?
R. Ajunge daca mă refer la ideea subsidiarității. în virtutea ei minoritățile vor avea un cuvânt mai mare de spus, pentru că, în totalul populației europene, minoritățile însumează, per total, cât populația celei de-a doua țări ca mărime a Uniunii Europene. Asta mi-a spus un deputat european. Sunt minorități multe și vechi. Deci vor avea o posibilitate în plus de a-și exprima voința în corul vocilor europene.
î. Vă mulțumesc pentru interviu și vă doresc succes.
2004