Ora de muzică 2 – Give me a break
O infinită lume muzicală.
Afiliat fără de voie la robinetul cu mari artiști, dintr-o foarte neașteptată nimerire, l-am descoperit pe Sting pe coperta unei reviste, unde nu face doar oficiile fotomodelului, ci și pe-al intervievatului în 1985. Nu la costum de gală, ci la șort în două culori – pare-mi-se roșu și negru -, la „peleul gol”, sprijinit într-un băț. Și-am devenit curios să văd ce perorează „The Police Excomunicated…” man-ul pe mai bine de trei pagini.
Nu e nicio coincidență de ieri până azi. Să găsesc dincolo de Sting pe Stewart. Un Copeland deloc ignorabil. Un Copeland genial. Fără să dau eu calificativul. Întâlnitu-l-am pe coloana sonoră a Nemuritorul-ui, semnatar, alături de încă un muzician, în dreptul compozițiilor. Cu preconceputa părere că, deși un Police-man cu piese suficiente pe albume, e și el un tobar… de calibru, însă…. Și-am primit o lecție soră cu renunțarea la cântat. „Băiatul” și-a interpretat colecțiile proprii de melodii singurel aproape, toate cele 21. La cei 71 de ani a strâns 70 de muzici de film, 8 muzici de jocuri electronice, 12 colaborări la discuri cu alții – printre care și Peter Gabriel – și 2 cu Curved Air. American, beirutean, american, englez, american. După mamă englez, după tată american get-beget. Taică-su nu un fitecine, CIA-ist.
Și-așa ce stau în cumpănă care dintre Sumner și Copeland e și mai și. Și mai stau un pic pe gânduri dacă înainte de ultima înregistrare a The Police-lui n-o fi avut dreptate Stewart să sară la bătaie.
Lucrurile au totuși o altă substanță. Lucrurile muzical-spirituale. Fiecare dintre cei doi a dat eternității obolul memorabilului. Inclusiv Andy Summer, al cărui ton de chitară – estompat la perfecție – și apucăturile fistichii – încă înnoadă degetele oricărui chitarist după primul acord – ale Every Breath You Take-ului se înscriu între extraordinarele inovații instrumentale din toate timpurile. Cât despre acordurile doi, trei și patru din succesiunea intro-strofă, acestea pun în dificultate pe oricine. Pozițiile sunt incomode din cauza întinderii degetelor pe cinci spații tabulare în zona I-VII, unde tastele sunt cel mai mult distanțate unele de altele. Loc pentru îngrămădit degetele este, dar clachează carpienele dacă studiul anterior nu include exerciții de chitară clasică pe griff de chitară clasică, lat.
Și deși a trecut o lună și o zi de la surprinderea lui Copeland în plenitudinea aptitudinilor și reușitelor profesionale muzicale, dar și dincolo de ele, mirajul încă îmi suscită interesul. Și-l dezvălui pe cât de bine am reușit să-l înțeleg și să-l percep.
Între timp s-a mai așternut un cadru lunar și iată-mă în decembrie, „împlinit” cu o serie de trei mese de prânz și trei cine de Crăciun, dornic să smulg și acestui mare și important muzician mondial mai mult de un articol.
Să nu vă mire că de-o primă trecere în revistă am conexat anul lui de naștere cu al părintelui meu, opinând „mi-ar fi putut fi tată”. Deși abia în iulie pe 16, 1952, Stewart Copeland, s-ar fi încadrat și el în rolul crescătorului de copii, fie și la doar 16 ani, 10 luni și 19 zile (ce mi-e la tata 17 ani, 2 luni și 14 zile?). Și deși în acord parental de generație, i-am făcut transfer către „leaturile” noastre, ale fiilor, pe baza numărului. Patru frați noi, patru frați și Copeland. Cel mai mic, deci și cel mai alintat și mai răzvrătit prin Police. Acum înțelegând cu adevărat motivul. Nu era o simplă cocoșie, nu era vorba despre bani și celebritate, ci de conștientizarea potențialului. Că mai suav Sting, că mai frumos, că mai dorit, și aceste calități l-au îndepărtat pe Copeland de locul de star și div. În rest nu sunt lucruri să-i separe fundamental pe cei doi foști și actuali, când și când, colegi de trupă.
Datele de când activează ca muzician se pornesc de pe la 22 de ani, însă de tobe s-a apucat la 12, în perioada șederii în Beirut, de pe la 5 ani, în cadrul școlii americane de acolo. Serviciul tatălui a determinat mutarea, după nașterea mezinului, Stewart, în Cairo, apoi în Beirut, tocmai din Alexandria, Virginia, om important în CIA, printre fondatorii unei organizații ce ținea de serviciile secrete și care a acționat în timpul celui de-al doilea război mondial. Spionaj. Cu un pic de mamă arheologă… „naturalizarea” temporară aproape că nu dădea de bănuit. Se face totuși ca și acest aspect să producă evidente coincidențe, și OSS-ul, și Stewart au primit distincții importante în același an, 2016. OSS-ul din partea Congresului american, Stewart din partea revistei Rolling Stone, considerație ce-l poziționează între primii zece cei mai buni toboșari ai lumii.
