Literadura nr. 30 (2)
Premiile revistei Literadura
Premiul Marin Ifrim
Bogorodea S. Ioana
Ioana SIPATCHIN
Localitate de domiciliu: Tulcea
Data Naşterii: 10.10.1979
A debutat în proză cu volumul de proză scurtă „Răzbunarea Sarei”, publicat la Editura Rafet, Buzău, în anul 2022, ca urmare a câştigării premiului Editurii la Festivalul Internaţional de Literatură „Titel Constantinescu”.
Premiul III la secțiunea „miniaturi narative” la concursul național de proză „Valentin Șerbu”, organizat de Centrul Cultural „Jean Bart” din Tulcea.
2023 debut în poezie cu volumul „Doamna Goliat”, publicat la Editura Tracus Arte, Bucureşti, ca premiu obţinut în urma participării la concursul naţional de poezie „Traian T. Coşovei”.
2023 romanul „nOMadă” la Editura Petale Scrise, judeţul Bihor.
sărutul
nu aș fi vrut să se termine ziua
pentru că nu mi-am sărutat copiii
de noapte bună
dar e miezul nopții
mâine va fi la fel
trec zilele fără săruturi pe frunte
sau pe obrăjori
buzele se usucă și cad
ca frunzele toamna
mâinile se desprind de corp
nu mai au pe cine mângâia
picioarele cad pe jos
n-au unde merge
pe bucăți poate mă
voi strecura cumva pe gaura cheii
fără să știe nimeni
că sunt acolo unde
am vrut să fiu mereu
omul zvelt
aveai un trup zvelt cum
mi-aș fi dorit să am eu
dacă aș fi fost tu
mi-am plimbat mâinile
pe mușchii tăi subțiri fermi
scoate te rog odată
un zâmbet din tine
o clipă de fericire
în care nu ai nevoie să
faci rău nimănui ca să te
simți bine
te rog, te implor
să ai și suflet pentru mine
Bach
îl aud pe Dumnezeu cântând Bach
și altceva nu vreau să mai aud
mă auzi, omule?
sper că a fost gustoasă viața mea
perpelită pe grătar
pe o parte și pe cealaltă
sper că ți-a plăcut cum am urlat
când am născut
și momentele când mi-e frică pentru viața mea
și pentru copiii mei
m-ai văzut când mi-am ridicat mâinile
în zadar când a coborât tata în groapă
și că nimeni nu m-a luat în brațe
de atunci stau în brațele
nevăzute ale lui Dumnezeu, omule
și ascult doar Bach
Premiul „Ion Caraion”
Gabriel Nicolae MIHĂILĂ
Născut 09.11.1986, Galaţi
Volume
În mine e alb, negru și TU la mijloc – editura Charmides, Martie 2014.
The limbs they took – editura Minela, Octombrie 2017
Artemis – Editura Neuma, aprilie 2023;
Referințe critice: Gellu Dorian, Adi George Secară, Octavian Mihalcea, Daniel Marian, Angela Nache Mamier, Claudia Minela, Horia Gârbea, Valeriu Barbu, Ottilia Ardeleanu, Savu Popa.
Premii (selecție)
– premiul II – Festivalul „Literatura tinerilor” de la Neptun, 15-17 septembrie, 2023; (Uniunea Scriitorilor din România).
– premiul I – Concursul naţional de poezie de dragoste „Leoaică tânără, iubirea…”, ediţia a XVIII-a, Piteşti 2018; (Centrul Cultural Piteşti)
– premiul I – Festivalul Internațional de Literatură «TUDOR ARGHEZI», Ediția a XXXV-a, Târgu Jiu – Târgu Cărbunești, 2015;
– premiul I – Festivalul Concurs Naţional de creaţie poetică „George Ţărnea”, ediţia a VII-a, 2013, Râmnicu Vâlcea; Şcolar Judeţean Vâlcea).
Colaborări publicații:
România literară; Convorbiri literare; Viața Românească; Litere; Caiete Silvane, Argeș;
Hyperion; Neuma; Vatra; Feed-Back; Axis-Libri;
Dunărea de Jos; 9; Monitorul de Poezie; Negru pe Alb; Vocativ.
Ana are mere II
Ana are mere
a îmbătrânit ca vinul sec
ca literatura de sertar despre care
nu s-a vorbit cu anii
și a scos capul spre lumină de 15 ianuarie
când îi pomenim pe cei
care nu mai sunt
când vorbim despre abecedar
poezie
sfoară
fluturi
mușchetari
nimeni nu o mai înțelege
Ana are mere
e sanie pe pământ uscat
e dorul de mamă și miros de cozonac
la Crăciunul copilului orfan
din mâini curge Ana are mere
din ochi curge Ana are mere
din vene curge Ana are mere
cuvinte
Ana are mere
spune că timpul e cel mai gros lanț
te leagă și îți râde isteric
deseori te face
să întrebi
ce e dincolo de Dumnezeu
poeți lumină distanță
Ana are mere
își poartă rochiile ca o primăvară
smulsă cu forța din pieptul iernilor grele
de zăpadă
de facturi
de schimbări climatice
legi noi se așază la picioare
ca niște motani flămânzi
laptele s-a îngroșat
scriitura s-a desprins de foaie
și a fugit în locuri unde oamenii
încă mai privesc unii spre alții
când era mică
Ana are mere se credea inima Cernobâlului
o desenam pe asfalt și declaram loc Sfânt
pe aici nu se trece
pe aici nu se uită
aici se odihnește Ana are mere
revino
copilărie.
Premiul special pentru activitatea literară
Ioan VINTILĂ FINTIŞ
S-a născut la 6 iulie, 1954, în comuna Finta, judeţul Dâmboviţa), poet şi publicist.
În timpul studenţiei frecventează Cenaclul literar „I.L. Caragiale” din Ploieşti, se afirmă ca autor de poezie şi interpret de muzică folk la Amfiteatrul Artelor (1979). Înfiinţează şi coordonează Cenaclul de poezie şi audiţii muzicale „Prometeu”, al facultăţii de tehnologie din cadrul I.P.G. Debutează în ziarul „Flamura Prahovei”(1976) şi editorial în antologia colectivă „Suprema iubire”(Ploieşti, 1977).
În 1980; Ion Gheorghe îl susţine pentru publicarea în suplimentul 15 Poeţi „Biblioteca Luceafărul”, după care îl propune la o lectură în cadrul cenaclului revistei, fiind publicat mai apoi. Membru activ al Cenaclului literar „Liviu Rebreanu” şi în consiliul de coordonare al acestuia.
La propunerea lui Ion Stratan, citeşte la „Cenaclul de luni”
În 1983, revine la Ploieşti în cadrul cenaclului „I. L. Caragiale”.
Citeşte la Cenaclul Confluenţe al SLAST(1985) şi Numele Poetului (condus de Cezar Ivănescu).
După 1990 colaborează la: Luceafărul, Vatra, Poesis, Convorbiri literare, Dacia literară, Ramuri, Timpul, Calende, Cronica, Astra, Dunărea literară, Longitudini, Familia, Axioma, Sinteze literare, Esteu, Artpanorama, Steaua, Argeş, Cafeneaua Literară, Oglinda literară, Revista nouă, Urmuz, Arca, Familia, Banatul, Actualitatea literară, Apostrof, Cenaclul de la Păltiniş, România Literară, Viaţa Românească, Libris, Literadura.
1
umbra apelor umbra cuvântului corăbieri ai veşniciei ne luminăm
cercul nisipului ne cuprinde ce mare durere ne lepădăm de timp
trupul un obiect fără contur îl privim cum devine
o purpură melodioasă
se întinde pe cer prin ea se cern fărădelegi acoperind pustiul
îndură-te de noi
iubito ce mister îţi tulbură pântecul cineva cântă
un imn sau o rugă deschizându-ne drumul către pisc
adie vântul cum o speranţă într-un sfeşnic de îndoială în templu
să dormim acum auzi cum plânge un clopot
2
despre viaţă şi suferinţă vorbesc aceste scripturi
despre umbre de cetăţi despre coifuri şi spade
despre împărăţii uitate-n nisip îngropate sub munţi în cristale
uneori despre tine iubito feciorelnică dansând pe mătăsuri
despre ce a fost despre ce va mai fi lumea se ondulează
fuge din oglinzi se ascunde într-un punct magic apoi se revarsă
să ne aşezăm pe pământul acesta ascultă cum vibrează în adânc
un poem iliada şi odiseea celui care mai sunt secundă ori clipă
înfărădetimpul acesta
(Retragere în vis)
4
Mijește cenușie dimineața – rostogolesc zaruri pe ea
Chingile visului se prelungesc departe-n grădini –
burează parcă ar fi început de noiembrie-
La vămi soldații răsucesc mecanisme bizare
Ea nu se mai vede plângând pe opium pe eșafod –
se îmbrățișează cu aștrii –
De pe coame de dealuri plângând
Corul înțelepților surpat în altare
Și astfel primul vis în primul Somn
au fosta săvârșit
(Oracole și viziuni)
