Literadura nr. 30 (1)
Hibernală, nu hibernare
Un călător pe tărâmul imaginației, un arhitect al cuvintelor și al emoțiilor, acest creator este adesea învăluit în umbrele tăcerii.
Scriitorul trăiește prin cuvinte, respiră prin fraze și își împletește sufletul în paginile pe care le creează. În ciuda pasiunii și eforturilor sale neobosite de a aduce la viață lumi noi și personaje captivante, uneori se simte singur. Cu fiecare cuvânt așezat pe hârtie, speră să atingă inimile cititorilor săi, să-i poarte în călătorii ce depășesc granițele realității, dar nu întotdeauna este înțeles sau apreciat așa cum și-ar dori.
Indiferența cititorului este o realitate dureroasă pentru orice creator de povești. Cu toate acestea, în miezul acestei recepții uneori reci, scriitorul continuă să-și verse inima în fiecare pagină, găsind alinare și bucurie în propriile sale creații. Pentru el, sărbătorile de iarnă devin o oază de lumină și inspirație în mijlocul acestui labirint al emoțiilor contradictorii.
Sărbătorile de iarnă, cu magia specială, încălzesc inimile și aprinde scânteia speranței. Scriitorul se retrage adesea în lumea interioară, căutând în liniștea zăpezilor și în lumina caldă a luminilor de Crăciun acea sursă de inspirație care îi alimentează creația. În această perioadă de sărbătoare, găsește alinare în ideea că poveștile sale pot fi acea scânteie de bucurie și magie pentru cititori.
Fulgii de zăpadă dansează în tăcere și luminile strălucesc în ferestre, scriitorul își continuă călătoria. Își țese povestea cu răbdare și pasiune, sperând că undeva, printre cărți și cititori, va găsi acel colț de inimă în care cuvintele sale vor reuși să prindă viață.
Scriitorul este un călător solitar în lumea literelor, el aduce în dar cititorilor săi emoții și aventuri înfățișate în cuvinte. În spatele fiecărei opere literare se ascunde o poveste ce așteaptă să fie descoperită, să fie înțeleasă și să fie savurată.
În lumina acestei sărbători, haideți să deschidem paginile cărților și să oferim înțelegere și recunoaștere acelor minți creative care ne aduc bucurie și magie prin cuvintele lor. Să dăruim un zâmbet scriitorilor, să primim cu inimile deschise poveștile lor și să celebrăm împreună farmecul etern al creației literare în această perioadă magică a sărbătorilor de iarnă.
Colectivul de redacție al revistei Literadura vă urează Sărbători Fericite!
Multă sănătate și un An Nou cu sănătate și împliniri!
Premiile Revistei Literadura
Teo Cabel
„Numai ceea ce se repetă are valoare”
Nichita Stănescu
Nu știu ce astre s-au aliniat, dar pe 27 noiembrie, după descătușarea prefațatoare a iernii, vremea a fost frumoasă cât să permită celor care au vrut să se întâlnească la Buzău la un eveniment literar care poate deveni tradiție. Premiile revistei Literadura, ediția a IV-a în colaborare cu Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” a avut loc la „Iazul Morilor” la ora 13.
Manifestarea literară a avut trei părți: prima a fost lansarea volumului poetei Camelia Iuliana Radu – Schimb de noapte – editura Avalon, 2023, bilingv, română/ germană, în traducerea lui Manuela Klenke, cu o prefață semnată de Ovidiu Pecican. Despre volumul a vorbit Tudor Cicu.
A doua parte, premierea. Doi dintre cei trei au ajuns cu bine: Gabriel Mihăilă de la Galați cu familia, soția și cele două fiice, și Ioan Vintilă Fintiș de la Ploiești, cu soția. Din motive medicale Ioana Bogorodea nu a putut ajunge. Partea a treia ar fi trebuit să conțină o marghilomană, în ton cu vremea, dar a prins foarte bine cafeaua simplă și tot ce a fost oferit cu generozitate de familia scriitorului Marin Ifrim pentru care a fost inițiat concursul.
Moderatoarea evenimentului a fost poeta Mihaela Roxana Boboc: Sunt patru ani de când revista Literadura a inițiat Premiile Revistei, în onoarea celui care a fost și rămâne Marin Ifrim. Amfitrionul atâtor evenimente culturale timp de câțiva ani în Buzău, poetul, cronicarul, neobositul vizionar al tinerelor talente. În memoria sa, fiul, Emil Ifrim sponsorizează premiul Marin Ifrim, acordat pentru volum de debut. Anul acesta a concurat și impresionat Ioana Bogorodea, cu volumul Doamna Goliat, apărut la Editura Trachus Arte.
Ioan Vintilă Fintiș, premiul special Literadura, pentru activitatea literară, a fost prezentat de coordonatoarea cenaclului I.L Caragiale din Ploiești, Ramona Müller.
Mulțumim pentru prezență scriitorilor Nicolae Pogonaru, Mircea Tănase, Laurențiu Belizan, doamnei av. Mihaela Roxana Constantinescu, Radu Roxelana, prof. Paul Androne, Francisco Stoica, Elena Căpățână, Adriana Anghelescu de la Cercul militar, Mihai Vintilă de la Litera 13 și Marian Valeriu Găureanu de la Brăila, Paulina Georgescu, Cornel Diaconu, Viorel Frîncu, Viorel Dodan, colegului de redacție Sorin Călin de la Râmnicu Sărat, Mihai M. Macovei, Dumitru Sandu, Cătălin Negoiță.
R. Müller, I.V. Fintiș, C.I. Radu, T. Cabel, M.R Boboc, G.N. Mihăilă
Marin IFRIM
1 Decembrie 1955-14 Martie 2019
Sens giratoriu
Semne mai sigure decât vorbele am găsit undeva
Între noi. Nici scrise, cuvintele nu mai sunt ceea ce au fost.
Gândim împreună, fără ele, doar cu literele,
Una câte una, în doze strecurate-n sentimente.
Nici poezia nu mai e ce va fi, fără metaforele ei
Anestezice, pe viu, în direct
Cititorul din tine îți va scrie versuri doar ție
Gând la gând din gând cu tine: Poezie.
martie 2016
Șeherezadă on-line
Cel mai scurt drum spre inima ta e sângele nostru unit
În aceeași inimă de tablou de epocă, în culori imposibile,
În linii tăiate pe dedesubtul pânzei cu in mustind
La rece, precum nemurirea ideilor fixe. La ce ne uităm, nu
Suntem noi. Sunt doar două corpuri zburând în oglinzi
Paralele. Ca două păsări care-și schimbă între ele penele
Din mersul cu mască de aer. Noi nu ne iubim, noi suntem
Două molecule care dau naștere oricând unui vis făcut
Din cuvinte. Ne iubesc cuvintele. Ne uităm la cutele lor.
Sunt perfecte, curg ca un râu, spre oceanul de sub frunțile
Noastre subterane. E așa de clar că suntem fum, orbi de flori
Încât putem desena orice parfum, orice literă din seva
Hârtiei de scris. Iubire livrescă, scrisă într-un alfabet pipăit,
Te mângâi pe celuloză și strig consternat: „Evrika!”.
23.04.2017
Sufletul tău doarme visând într-un cocon
Dintr-o dată planeta devine cât o nucă în care sufletul tău e un
Cocon. Ești rece. Din trupul tău nu mai plouă. Nu transpiră niciun
Liliac regal, mov până dincolo de ceruri. Lumea mea e departe,
Într-o altă constelație, la câteva blocuri de piatră, într-o altă
Epocă, vizitată de același poștaș care aduce peste noi anotimpuri
Nefirești, propice durerilor de suflet, de oase, de gânduri
Nefolositoare. Vorbim unul cu altul, inclusiv în somn. Și suntem
Ca și cum n-am fi, departe de epiderma sufletului. Afară e cum e,
O vreme câinească. Ceva ce nu ține de cald, de plictis, de moarte.
Parcă am locui între coastele lui Bacovia. Peste tot bate vântul.
Unde sunt mâinile tale fermecate, cele ce fac din timp anotimpuri
Reale? Dintr-o dată, din interiorul luminii acoperite, pe sub cer
Se strecoară lumina. Transpiri ceaiuri asiatice, glezne de căprioară.
Viața o ia de la capăt. Ești tu în tot ceea ce deja a încolțit în mintea
Mea disperată de lumină cu sâmbure de anotimp umplut cu secunde
Eterne. Dintr-o dată planeta (re)devine cât zâmbetul tău celest.
Cât o nucă în care sufletul tău doarme visând într-un cocon…
22.04.2017
Iubind la timp
Cum să scrii poemul vieții tale trăind într-un poem și invers:
Un punct cardinal, o virgulă astrală – mignonă cometă; lumina din
Vârful mereu ascuțit și unduit al lumânării, degete înmuitate-n
Smirnă și mult cer în podul gurii, vorbind despre lucruri fixate-n
Memoria culorilor deloc negre din holograme bisericești. Undeva,
Într-un loc în care scrii, în ceruri subterane, stă Regina cuvintelor
În mâna ta de căpcăun al peșterilor din iriși, din irine unice.
Aici e ca nicăieri. Aici e Raiul. În culori, în ochi, în piele, în pleoape
Închise din cauza gurii care sărută infinitul. Aici. În turle înconjurate
De nopți cu spini înfipți în stele. Suntem un fel de cruce cu frunte,
Gândim în același timp fiecare secundă albă, numai bună de scris.
Te pup pe suflet, natura mea fecundă, sunt aici, la pieptul tău
De lut de lux, crescând sub o cruce din ce în ce mai adâncă.
Așa să ne ajute fiecare literă, cuvânt cu cuvânt, iubind la timp!
15.04.2017
Eminescu Timpului
Am așteptat de la viață lucruri neîntâmplate. Bucuriile și fericirea
Au venit mai mereu cu întârzieri din motive naturale, ba a fost viscol în
Sufletul meu, ba îngerul nu a putut ateriza din cauza ceții, ba cerul a
Intrat brusc în carantină, cu soare, cu tot. Toate au venit ca și cum ar fi
Fost aduse. Inclusiv de mine. Răspund pentru tot. Chiar și pentru că
Uneori sufletul meu s-a aruncat pe plajă, ca un delfin sinucigaș, ratând
Înoturi printre stelele de sub pielea oceanelor. Am așteptat de la viață
Și întâmplări rele, chemate de mine, trimise de alții etc. Azi nu mai
Aștept decât să mai vină măcar o singură dată ziua de ieri, doar ca să
O pun lângă cea de azi și chiar lângă cea de mâine. Doar de dorul timpului,
De amorul Eternității, nu se știe niciodată ce-o fi dincolo de următoarea secundă.
27.12.2016
