Fărădelegea lui Călin – Medul civit
Se trece greu peste o astfel de potrivire numerică. Pusesem punct după Art. 2385 la ora 23:33 a zilei 23 din 2023.
În ciuda existenței a șapte numerotări (unde-or fi literele de alte dăți ce urmau la enumerare?) din Art. 2386 se poate trage o singură concluzie: există un beneficiu la ipoteca legală care poate fi mai bine explicat prin termenul existent la cifra 1, sulta. Ca diferență dintre cât reprezintă valoric bunul imobil și valoarea ipotecară. Deși beneficiul real este al unor persoane, singurele care pot iniția ipoteca. Vânzătorul pentru imobilul vândut și prețul ce i se datorează; promitentul achizitor; insul ce a împrumutat bani pentru a achiziționa un imobil; persoana care a înstrăinat imobilul în schimbul întreținerii; coproprietarii ale căror sume ar trebui achitate de cel ce a adjudecat proprietatea; arhitecți și antreprenori pentru noile modificări și adăugiri la imobil; legatari la o moștenire. Fiecare pentru drepturile și obligațiile cuvenite lor și ale celor implicați.
Trăsesem speranță că viitorul calup de „jurisdicții” va schimba macazul. Ba. Atât cât să pună un alt tren pe șine…. De la capăt și cu setul obișnuit de vagoane. Și cu setul obișnuit de cuvinte. O constituire de ipotecă. Nici măcar specifică, adică (am pus accentul pe a, ca-n scenetele cu caraghioslâc) ipotecă, deși este mobiliară. La care (revin asupra expresiei) s-a introdus și o eficacitate. Cum este reprezentată, Codul Civil să spună, eu unul nu văd pentru ce motiv a ajuns în titulatura Art. 2387. Fiindcă era, este și va fi destul de clar că ipoteca nou „înfierată”, mobiliară, se realizează printr-un act, contractul ipotecar. Numai pentru „… însă ea produce efecte…”? Cealaltă problemă ridicată își are rădăcinile în minunatul limbaj românesc, grevat de multitudinea de transferuri de la cuvântul ce exprimă corect și concis o realitate faptică, fenomenologică sau descriptivă către un set de cuvinte mult mai la îndemână. Încât ceea ce trebuia să fie alocat timpului a fost transferat persoanei. Vorbim despre diferența dintre „când” și „care”. Chiar fiindu-mi și mie facil să scot din minte uneori „… de la data la care…”, corect este „de la data când”. Acum conectez cele două chestiuni vizate pentru a le reda șirului logic. N-am întâlnit încă retroactivate la ipoteci, de aceea „… obligația garantată ia naștere…” este inutilă, era stipularea și efectul contractului. Precum și constituirea dreptului „… asupra bunurilor ipotecate.”, nu putea pleca dintr-un punct temporal anterior. Și mai avem o problemă. Suportul legislativ, legea în sine, este doar de fațadă. Explicarea noțiunilor, a textului este apanajul oamenilor de specialitate. Beneficiarul, oricâtă minte ar avea și cunoștințe despre unul sau mai multe articole, una sau mai multe legi, se va lovi de tipicul avocățesc și cel judecătoresc, cele care induc, respectiv reglează parcursul decriptării fiecărui pas juridic către dreptatea…. Fusesem pornit s-o declar absolută. Greșit. E și relativă și de cele mai multe ori strâmbă.
Iar primul pas se face prin (merge și la) tipul contractului, forma lui, și prin metoda juridică aleasă, la Art. 2388 cu două variante: „… încheiere autentică sau sub semnătură privată…”. „De nu, schimb a ta…” într-un act nul absolut.
Mai mult, azi, nu mă hazardez. Vin enumerări….
