Cotețul cu metafore – Făurarul
făurarul
pe sub șopronul vechi al cerului
rânjește o Lună albastră, tălâmbă
privind la suferința vie a fierului
înroșit în jarul din vatra strâmbă
acolo, în ograda casei făurarului,
printre șerpii de apă ai sudorilor
și sub bătaia aprigă a ciocanului
scânteile mângâie chipul norilor
din răsuflările de iad ale foalelor,
se zămislesc, sfinte, potcoavele
purtate în zbor de galopul cailor
ce-și mușcă, în goană, zăbalele
razele Lunii tălâmbe se încurcă
scânteind pal în coamele cailor
ce se pierd pe drumuri ce urcă
spre străluciri reci ale galaxiilor
