Cenaclul Alexandru Sihleanu – 9 Decembrie 2023
PRIVIM PRIN CUVINTE, GÂNDIM ÎN CUVINTE, CUVINTELE SUNT ZIDIRI, ZIDIRILE NOASTRE DESPRE LUMEA ÎN CARE S-A NĂSCUT CUVÂNTUL
Sâmbătă, 09 decembrie, Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sf. Ana; Sf. Prorociță Ana, mama Prorocului Samuel, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Mircea V. Homescu.
Dl Costică Drîstaru a lecturat din volumul Nostalgii râmnicene, Ed. Rafet, 2003, autor Matincă Costea, cuvintele, de pe coperta a IV-a, semnate Mircea V. Homescu: „Când evocăm, (ne amintim de ceva din trecut), o facem reconstituind, de fiecare dată, trecutul cu alte „cărămizi” reconstructive care în final refugiază ceva care ar fi un anume „trecut” (conform unor arhetipuri similare), în niciun caz trecutul pe care vrem și credem că-l revocăm (…). Neexistând o aceeași istorie, ci doar asalturi pe care le face fiecare îndrăzneț ca să cucerească meterezele cât mai multor redute din care este compus trecutul (unui om, oraș, întâmplare sau țară), se cuvine să elogiem strădania fiecărui îndrăzneț don Quijote fiind, fiecare ne oferă pe tavă, adică la un loc ceea ce fără truda lui ar trebui ca noi să asudăm întru căutarea, găsirea și împreunarea pieselor constitutive ale misterului pe care-l numim trecut sau istorie.”
„(Unui lăudăros) Te dai mare, spui la toți/ Că ai multe facultăți./ Ai uitat să spui, matale,/ Că n-ai facultăți mintale. (Unui contabil) De la ANAF când vin domnii,/ Îi tremură pantalonii./ Repede îi trece sfiala,/ Că i-a ieșit socoteala.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
A continuat lectorul de serviciu dl Vasile Ghinea. care a prezentat un grupaj de poezii. Vă ofer lectura: (De dor) Mi-am închis gândurile/ într-o lehamite imensă./ Picioarele s-au tocit,/ cuvintele s-au coşcovit,/ iar eu dialoghez/ cu guguştiucii din cimitir./ Mi-e dor de metafora/ unei zile de vară/ vrăjită de copilăria pădurii.
(Dorință) Ronţăit de neuroni,/ tic-tac,/ secunde trecute, uitate./ Mersul tău era printre ele…/ alergam ploaia…/ în ideea de vis/ zburam ciocârlie…/ În ideea de dor/ chipul tău pe zidul vremii/ a rămas… tabloul:/ „Ne mai dorim/ încă o naştere.”
(Lecția de azi) Azi cultivăm pârloagă./ Roadem ciulinii din glastră./ Bem rugina birului/ pentru dreptul la viaţă./ Căutăm modelele/ diplomei de iluzionişti/ pentru dreptul la timp./ Dăm năvală la ospiciu/ în ritmuri de tam-tam/ să ocupăm balconul/ teoriei cu pârloagă,/ rugina birului, iluzionism/ şi dreptul de a crede/ într-un rai falimentar.
(Întrebări pestrițe) Strigă cucul deznădejde,/ iarba geme,/ pomul plânge,/ omul nu-și găsește calea./ Cârduri, cârduri la alegeri,/ pentru cine, pentru ce?/ tot nimicul frământăm/ și din țara lui Zalmoxe,/ băjenim cu ochii plânși.
(Teluric) Mă simt pradă/ cuvintelor alese/ și-n arderea timpului/ încerc să-mi duc neliniștea/ tăcerii din cuvinte/ la tăcerea din urmă,/ ofrandă a teluricului din mine.
(Periplu) Drumurile încep/ de-a bușilea,/ continuă cu/ valsul vremurilor,/ se încheie/ în patul dreptății,/ la confluența/ cu îngerul/ drumului etern.
(Dor de tine) Mirarea timpului crescut/ s-a convertit în teamă,/ teama zilei de mâine/ cu plecarea din noi./ Mi-e dor de tine, timp/ pierdut în amintiri.
(Cuvintele tăcerii) Din cuvintele zilei/ nu pot construi poezia./ Cuvintele tăcerii din suflet/ extrag trăirile imaginației/ dincolo de orizont,/ dorurile toate/ clădesc treptele înălțării/ pe aripile unui cântec unic/ ce definesc/ noțiunea spiritului uman.”
„Lectorul de astăzi ne-a prezentat un grupaj de opt poezii în vers alb. Creațiile d-lui ne sunt cunoscute, ținând cont de faptul că a publicat câteva volume de poezie. Un alt fapt cunoscut este acela că lectorul e un admirator al lui Nichita Stănescu. Ținând cont de toate acestea, nu avem motive să fim surprinși. Poeziile prezentate conțin numeroase figuri de stil: personificarea „pomul plânge”, metafora „patul dreptății ș.a. În creația d-lui este foarte prezent motivul cuvântului. Îi dorim succes în ceea ce privește realizarea unor noi creații relevante.” (Cristi Rusin)
„Lectorul de astăzi ne-a prezentat câteva poezii în stil postmodern. În poeziile Lecția de azi și Întrebări pestrițe autorul abordează o temă socială inspirată din actualitatea cotidiană: „Cârduri, cârduri la alegeri,/ pentru cine, pentru ce?” și „Azi cultivăm pârloagă.” O iubire pierdută și repetată se pare că reiese din versurile poeziei De dor. Metafora impune cuvântul în versurile autorului: „Ronțăit de neuroni” și „zidul vremii” sunt concludente. Un cuvânt cheie în versurile poetului Vasile Ghinea ar fi tăcere. De ex: „tăcerii din cuvinte”, „cuvintele tăcerii”, „tăcerea din urmă”, care este în același timp și o metaforă. Felicit autorul și îi doresc succes în activitatea literară.” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„Din poezia Lecția de azi răzbate o amară satiră socială în care toate iluziile împrăștiate de „iluzioniști” au condus către „un rai falimentar”. Este o critică realistă a existenței cotidiene din zilele trăite. În poezia Întrebări pestrițe se întrevede deznădejdea unui popor căruia i se alătură și natura. Dacă în poezia lui Eminescu „Râul, ramul mi-e prieten numai mie”, în poezia Întrebări pestrițe „iarba geme”, „pomul plânge”, timp în care „omul nu-și găsește calea”. Vedem o țară a lui Zalmoxe în care urmașii nu mai seamănă deloc cu predecesorii lor. Poezia Periplu este o excelentă metaforă a vieții, a existenței care se termină „la confluența/ cu îngerul/ drumului etern”. Poeziile au numeroase metafore și sunt o ofrandă a celor flămânzi de metafizic. De apreciat foarte mult calitatea versurilor prezentate.” (Mircea Mocanu)
„Îmi plac aceste creații scurte în vers alb, care adesea au rezonanță de aforism. Întreaga creație prezentată azi este o reflectare a pesimismului sufletelor noastre bolnave, când s-au devalorizat chiar și cuvintele, când trăim într-o singurătate apăsătoare. Totuși, în acest context străbate dorul de frumos, ca în ultimele versuri ale poeziei De dor: „Mi-e dor de metafora/ unei zile de vară/ vrăjită de copilăria pădurii”. Parcă noi înșine trăim acest dor. În poezia Dorință apare un univers monoton, în care dorința de visare, de iubire, de fericire este pregnantă. Mi-a plăcut foarte mult poezia Teluric și mă regăsesc în aceste versuri frumoase. În Periplu se prezintă ascensiunea omului și destinul său efemer. Mi-a plăcut și poezia Dor de tine. Titlul ne duce la o ființă dragă, dar realitatea este alta. Cuvântul „dor” se referă la un timp al fericirii, al iubirii, deși soarta omului este efemeră. În ultima poezie Cuvintele tăcerii exprimă drama creatorului de poezie, care ar vrea să dea frâu imaginației să zboare: „dorurile toate/ clădesc treptele înălțării/ pe aripile unui cântec unic/ ce definesc/ noțiunea spiritului uman”. Vă felicit pentru formulările metaforice și pentru aforismele poetice pe care le creați!” (Ecaterina Chifu)
„În spatele unei poezii se ascunde o poveste, care reprezintă viață, natură, dor. Ea poate fi despre iubire, bucurie, tristețe, supărare. Autorul de astăzi este un sensibil mânuitor al cuvintelor, un profund cugetător al vieții, precum poeziile De dor și Lecția de azi. Cuvintele autorului sunt ca picăturile binefăcătoare ale ploii de primăvară. Dl Vasile Ghinea este un om care și-a închinat viața culturii. Vă doresc putere de muncă în continuare, sănătate și un an cu mai multe realizări!” (Costică Drîstaru)
„Îmi exprim mulțumirea pentru invitația de a participa la Cenaclul literar-artistic Alexandru Sihleanu, cu ocazia prezentării unui preparat literar foarte delicios, alcătuit din ingrediente naturale, originale din grădina literară, proprie, a poetului Vasile Ghinea. Sunt de asemenea încântat să ascult muzica care se degajă din cuvintele ce construiesc poezia ghinească. Din această cauză, un desăvârșit compozitor în realizarea acestei simfonii a tăcerii. Consider că este pe placul membrilor cenaclului prin poeziile interpretate, pentru care eu îi doresc multă inspirație pură!” (Adrian Câmpeanu)
„Evoluția spiritului uman se poate vedea în creația lectorului de astăzi, dovadă că spiritul divin are o mare influență în creația omului, lucru care nu se face decât cu suferință, mama creației o omului pe pământ. Nu avem de ce să ne plângem, este bine, am primit gratis viața să ne bucurăm de ea. Din punct de vedere literar ar fi de dorit, ca pe lângă tot ce înseamnă literatură, să învățăm despre sinele nostru divin. Felicitări, chiar este o lucrare foarte bună!” (Dumitru Bardaș)
Sâmbătă 16 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dl Mircea Mocanu. Vă așteptăm, cu drag!
