Ora de muzică 2 – Dimineață-nsorită, fii binevenită…
E un tipar, nu vă pot spune cu exactitate ce melodie folosește aceleași efecte pentru pasajul însoțitor de bord, poate românească, poate străină.
Ce să vrei mai mult de la un cântec ce trebuie să nu pară anacronic? O fi și de pe la Sia, o fi și de pe la DJay-i ăștia moderni de top – unul este părtaș la întreg materialul discografic, Sting international -, are tot ce trebuie să facă măcar act de prezență prin topurile muzicale. De ce opinam că se putea și altfel? Deși intenția este clară, de distingere totuși a celor doi artiști, chiar puși la comun, Sting ar fi putut încerca să fie mai rocky în interpretarea vocală (nu degeaba Shaggy face referire în ultima strofă – sau opinează doar de dragul fostelor ieșiri rockeriste ale companionului). Cât despre strofă sau refren, nu mă pot decide cărei părți să le atribui. Cred că e prima dată când modelele obișnuite sunt trecute în rezervă pentru a nu scoate în evidență nimic. Cu toate „strigările” numerelor codurilor poștale.
44/876 rămâne însă front-page-ul albumului eponim, o muncă atribuită componistic unei întregi echipe. Sting, Shaggy, Rohan Rankine, Sheldon Lawrence, Shaun Pizzonia, Dwayne Shippy și Martin Kierszenbaum. Despre lotul „necunoscuților” ne vom ocupa într-o viitoare „personalizare” a colaboratorilor și „fondatorilor” acestui „edificiu sonor spectral”. Ca să nu spun direct muzical. Plus aportul a încă doi interpreți: Morgan Heritage și Aidonia. Însă, îi enumăr aici. Producători – Sting International și „iLL Wayno” Shippy; toate instrumentele sunt atribuite tot celor doi producători; cu excepții; la claviaturi – Shippy, Shane Hoosong și Martin Kierszenbaum; backing vocals – Morgan Heritage, Gene Noble, Melissa Musique, Shippy și Kamari Martin; la mixer Robert Orton.
Secunda piesă are un titlu potrivit celor ce așteaptă risipirea nopții cu ochii deschiși și cu oarecare nerăbdare: Morning is Coming. Însă nu numai atât…. Trecerea de la noapte la zi surprinde doi protagoniști. Cel treaz, cel nerăbdător este Shaggy. Sting a petrecut la lumina stelelor visând. Până…. Când o privighetoare l-a trezit din dulcele-i somn pe la trei fără un sfert. Și cum se simte oricine este brusc extras din stările carnale hibernale? Oricât de frumos trilul păsăresc, măiastru, insul este atât de obosit încât inopinata trezire îi creează o stare de plâns. Sting apelează totuși la personificare, purtând discuția imaginară cu privighetoarea ca și cum el însuși ar face parte dintre zburătoare. Ciripitul ei nu-l dă jos din pat, ci din copac, nu toți semenii umani dorm – parc-ar fi în Ioane, Ioane – la acea oră, ci tot păsăretul. S-o referi la Shaggy? Sigur. După o scurtă punctare a uzanței ciclului revoluției proprii a Pământului, căci dimineața e certă, vine, și aduce cu sine cel puțin o revelație, retorica stingiană reia șirul lamentării, cursul „discuțiilor” de cu o zi înainte, încheiate la lumina soarelui, ca-n filme întrebând „De ce nu poate aștepta?” și de ce ar fi mai importantă ca somnul lui de frumusețe. Nedezmințindu-se, răspunsul muzical al lui Shaggy i se potrivește mănușă, nu degeaba toate declarațiile personale, ale lui Sting, către presă. Cu o vădită neliniște își îndeamnă amicul la deșteptare – a nu se confunda cu trompeta cazărmilor militare, dar a nu se face abstracție -, cu argumente simple pe măsura fibrilației sangvine cu care s-a născut Orville: e o zi frumoasă, nu las pe nimeni să-mi strice buna dispoziție, starea de spirit, voi dansa în pantofii mei groove-ul acestui raggae dulce. Motivele sale sunt pe de o parte și naturale. Cine nu s-ar ridica imediat când soarele trimite așa de superbe raze? Plus cele intrinseci, vibe-urile pe care le simte în propria ființă, care debordează ca o cafea fierbinte în ceașcă și care îl determină să nu zăbovească: „Ain’t no time for easing”. „Următoarea” privighetoare mă pune în dificultate. Cântată de Sting, a doua strofă aș fi împărțit-o, fiindcă nemulțumirea se textualizează doar în prima parte. Că i-a stricat visul în care „nu trăiește singur”, că privește împrejur și nu e nimeni pe acasă. Fiindcă jumătatea secundă este doar o nouă strigare la trezire, la umanizare prin modurile uzuale: spălatul dinților și feței, pieptănatul. Revine Shaggy cu aceleași îndemnuri și cu un adaos de relevanță: după dimineață urmează inevitabil seara. Deși nepretențioase versurile – de întoarcere la normalitatea anilor anteriori în timpurile noastre ciudate -, mesajele duoului încearcă să scoale lumea în picioare – de fapt să o trezească la rațiunea primară, să o întoarcă la simplitate și naturalețe -, să-i spună că dincolo de toate ne putem bucura de viață, care – bizar, nu? – este încă unul dintre cele mai bune și frumoase timpuri.
Spre neuitare protagoniștii acestei „inevitabile dimineți”. Sting International – producător; Sting, Shaggy, Rankine, Pizzonia – compozitori; secția ritmică de bază – Sting International; dropurile, cum le zicem noi muzicanții români, fills, după tiparul american, tot la tobe – Shaun „Mark” Darson; chitare – Dominic Miller și Robert „Dubwise” Browne; claviaturi – Steven „Lenky” Marsden și Martin Kierszenbaum; saxofoane – vechiul colaborator Brandford Marsalis; corni – David Barnes, Joel Gonzales, Zachary Lucas și Robert Stringer; mixman – Robert Orton.
