Brigada diverse – (C)u măta(l)e o(r) (c)u măta(l)e
9 noiembrie 2023
Două incursiuni din afara periplurilor pe meridianele spațiilor virtuale.
O mai veche enumerare de-a soacrei mele aducea din arealul bălăcian – aproape un ifrimism – trei personaje: Rada, Melu și Brăteanu. Se pare a fi fost singurii prezenți în situații cu cerințe de mai mulți. Precum și trioului nostru zilnic profesional îi este sortit de nenumărate ori.
Locul secund se ocupă indubitabil de mult apropiatele sărbători de iarnă. Iată-ne făcând iarna car și vara sanie. Acu pe toamnă, mai ieri (chiar ieri), de zor se montau decorurile ce vor lumina străzile de Crăciun. Cam devreme, nu?
Doamna Tatoiu nu pricepe faptul incontestabil că rar mai văd comercianții bani. Dacă și copiii au ajuns să plătească suculețul și bușeul cu cardul și mai nou cu telefonul. Cash-ul? Recte lichiditățile. Un vis….
Fără „practica” școlară temeinică, informația se pierde. Obiceiurile memorării și conștientizării, ale selecției după criteriile fiecărei specializări, pierdute, creează superficialitate, care la rândul ei produce indecizie, lipsă de acțiune. Doamnei profesoare Nedelcu o întrebare la constatare: și cine o fi vinovat că elevii nu știu și nu concep viața fără internet? Nu mai are sens să funcționăm după metodele vechi? E moartă ideea că în școală se formează caracterul și profilul viitorului adult? Fraților, cu asemenea „maxime” ne putem încheia cu „succes” traiul uman. Însă sunt încredințat că, la fel ca noi de ieri, noi de azi și ei de mâine se vor întoarce cu coada între picioare la obârșii. La buche și „perimatul” clasic sistem de învățare. Doar așa, de „poftă”…. La ce bun să mai învețe copilul cifrele peste 1, dacă obiectul electronic pe care îl folosește și-n closet nu cere dincolo de el nimic? 0 și 1. Suficiente!
O altă minte luminată nu mai concepe modul de predare anterior unul viabil. Și ce să facă profesorul, să aștepte elevul să propună ce va învăța? Ceva de genul: „Domnu’, azi vrem să predați integralele.”. Deși puștii abia au învățat să numere pe degete. Interactivitate? Sunt de acord cu ea, dar numai după ce cunoștințele și gradul de înmagazinare au ajuns măcar în faza de adolescență. Contrar domnului…, deocamdată așa trebuie să funcționeze implementările de informații: cineva le comunică, altcineva le receptează.
Inginerie, tam-tam. Chin pe unii să scoată din piatra seacă chimică rară energie, fuziune, fisiune, tone de materiale. Și vin unii care zic pas nuclearei energii. Abur, tată. O turbină cât un birou – masa – în stare să dea electricitate la 10.000 de case. Trei „mese”, salvat Râmnicul!
Foto cu Grindeanu și un tren. De mare viteză (160 km/h e la ei supersonic), pe undeva la dracu-n praznicul României, pe un crâmpei de cale ferată 17,3 km. Cât este între Bârzava și Milova. Nu pe București, nu pe Iași. Să nu spun că, necunoscător al geografiei, am avut impresia unui traseu sârb. Undeva departe de Arad, dar și mai departe de Deva.
Nu prezentatoarea trebuia să dea jos de pe scenă pe Irina Log…, ci publicul care înghite pozitive fără să mestece. Supărarea mare: plătise spectatoarea 120 lei. Măcar și pentru prețul piperat ar fi trebuit să împărtășească decizia prezentatoarei de a curma actul playback-ian. Bine, era de așteptat ca artista să „cânte” în continuare, deși i se ceruse încetarea: cânta gura fără ea.
Gogonate titluri, minciuni. Imposibil de neadevărate. Precum un…. Și ciung, și olog. De fapt din născare „apod”. Nu mâini, nu picioare. Cu toate acestea tată de două fete. (Manevră femeiască de experiment. Sigur. Să vadă cum e.) Gogoașa împrăștiată sfruntat de jurnaliști. Că el le-a crescut. Cum? Când el era mai mult decât neputincios, îngrijit „în totalitate” (citat) de mumă-sa. Fetele-i de asemenea. Fiindcă el sălășluia/ește tot timpul într-o roabă.
