Propoziții pretențioase – Analcid
Și mă uit la toate înșirate pe rafturile din atelier. Și cu jind, și cu părere de rău. Căci au ruginit de atât de mult nefolos, de aerul tare al apei tari….
La nea… de pe ulicioara lui Maț – n-am alt punct de reper – tocmai una dintre lămpile ce au intrat deja în epoca ruginii a fost elementul fierbinte al acțiunilor noastre de tinichigerie. A-ncălzit „inimile” letcoanelor cât a putut de bine. În fața casei, în zona strâmtă dintre „florarul” de lângă gard și peretele opus lui. Treabă bună.
Ei, și după travaliul strecurării printre „plantațiile” mixte, în altă dată și an, am trecut pe la cei amânați, prezenți pe catastifele cu prezumtivi clienți. Chiar în cot, unul dintre portarii de odinioară ai Primăriei, dar nu foarte departe în timp, adică prin anii începuți ai mileniului. Tot jghebălărie, cu o intrare ciudată: un fel de gang. Greuță dat fiind că era cu etaj casa.
Se pierd destule detalii în timp. Rămân cele câteva mici impresii și imagini mai pregnante. Ca la bunicii Ralucăi lui Mihai. Mi se păruse că doar jgheabului de pe partea fundăturii îi aplicasem câteva corecții. Însă a fost cu mult mai mult. Adică micile reparații de la hornuri, în același areal. Câteva jgheaburi și burlane la casă. Purtare prin văzul orașului cu căruciorul.
Mai încocică vreme, dar gard în gard cu ei, puși de cine vom fi fost puși, ne-am întâlnit pentru ultima oară cu cel mai ,,ciudat” frizer ce tăia și spânzura la parterul complexului, azi chinezesc. Cel ce debutează la sud-est Centrul. Tăia bunăoară păr și „spânzura” copii pe scândura așezată special pe spătarele scaunelor frizerești, amăgind puștii că din amvonul de-păruirii vor arăta mai…. Aproape fără păr, ciupiți pe ici-colo de mașina de tuns și împuiat cu temeri de tot felul, pe care le înșira fără oprire prin…. Tocmai deschiderea de gură îl făcea deosebit față de colegi. În locul danturii superioare părea că are o teslă. Dinții fiind aruncați în afară încât să producă și un timbru neobișnuit. Și-avea și-o expresie pe care din păcate am uitat-o. De ar fi fost singurul care, intrat în memoria mea vizuală și afectivă, să arate neobișnuit. Acolo mai era unul. Moaca și podoaba capilară parcă a lui Dejeu. Ministrul. Ursuz și cu o fiică – țigancă, dar nu mi-am închipuit că ta-su era chiar frizerul – din a cărei rochie se vedeau două ridicături. În dos pe fese. Nici în ziua de azi nu-mi pot închipui ce puteau fi. Dar noi ne oprisem la teslosul de pe strada Independenței (fostă), în încercarea de a pune câteva jgheaburi pe spatele casei. Se pare că dăduse o bucată din casă cu niscai acte Getei și lui Nicu, sora Manuelei de la Spot, respectiv soția lui bărbat-su.
Să mergi și la casa alăturată…. O premieră chiar și pentru cei mai vechi meșteri ai urbei. Grefierul mic, tată de Dan, partener la o escapadă de zile mari în…. O altă premieră azi. Să fi urmărit puțin din proiecția Libertate despre revoluție, să fie tot prin acele zile nebune, dar prin februarie 1990, escapada. Karate kid cât o fi fost întărâtătorul, Usturoi de Râmnic, încă vreo doi nebuni și noi o gașcă de adolescenți, trecuți de armată deja de un an, alții fără stagiu militar, fetișcane de liceu, Tunaru, Manciulea, Boncu. Ultimii doi până la un punct al nesperatei seri. Nu insist cu detaliile. Sunt deja poveste. Doar resubliniez „fuga” la garajul procuraturii – a se reține că fapta e prescrisă -, serviciile de „taximetrie” gratuită pentru invitații buzoieni și returnarea la „sediu” cu bucluc. Hârjonirea unei portiere, a spoilerului din față, precum și „înecarea” motorului, incapabil să mai meargă pe picioarele lui. Desigur, nu ne-a știut nici naiba…. Motivul vizitei la grefier au fost aceleași ca la vecini, numai casa a fost mai primitoare, mai îngăduitoare cu mișcarea pe cele două părți alese. Lunga laterală și îngusta parte de la stradă. Totuși, ne-am împiedicat de cireașa de pe tort: grosimea și încăpățânarea compozițională a cârligelor.
