Brigada diverse – E(m)a m-(a) (t)ratat
13 octombrie 2023
M-aș încumeta să furnizez o scurtă suită de explicații la fuga profilor de anul terminal gimnazial. Să punem la socoteală presiunea. Urmare a aceleiași statistici, nu neapărat cu titlu oficial, de care „spectatorii” la „gala” educațională sunt sătui. Nici nu le mai vine să îi ridice în picioare pentru a testa intrările informaționale, să-i mai scoată la tablă pentru o demonstrație de cretă deșteaptă. Știu ce li se va răspunde: nimic, nimic din conținutul chestionării, de aiurea altceva sau o apostrofare directă. Știu că orice punct minus la ei înseamnă tot atât sau mai mult în CV-ul profesional. Văd în clasă produsul neuniformizării. De la clasa a V-a fetele se fardează, la clasa a VI-a vorbesc pe la colțuri despre băieți, la clasa a VII-a vor fi încercat tutunul, iar în culmea gimnaziului, jumătate se pot lăuda că i-au dat de „gust” organului genital. Și mai știu că la poarta școlii așteaptă niște părinți crescuți și educați în același model de indisciplină și ignoranță, pe deasupra (fie oriunde; mi-am dat seama că s-ar putea confuzii și unii ar lua termenul în forma-i direcțională) flancat de sălbăticia cu care s-au împroprietărit de atâta privit la televizor și împrejur. Cum arată și cum se comportă cotidienii compatrioți și nu numai. Pe de alta parte sunt prinși între două sisteme suferinde de eclectism. Cerințele ministerului, ale inspectoratelor (cele două nu coincid mereu), ale celorlalte organisme căpușă și sistemul de ierarhizare, cel de criterizare și cel de recompensare. Cele două entități (obligațiile și beneficiile) nu sunt nici măcar rude vitrege. Trecerea de la un colectiv de profesori la unul compus din personalități profesorale făcând din școli mici enclave de afaceri personale.
Văduvia mamei, meseria de băcan, puse în balanța creării motorului Otto. Gratuit. Nu tu inginer, nu tu vreun docent.
Tupeu. Aroganța e mai puțin de atât. Urmare a unei educații în „spiritul” „eu pot orice oricând oricum”, implementată în capul unor copii, totuși. Un astfel de tipar a modelat o elevă, olimpică, în cadrul prezentării în fața comisiei naționale a olimpiadei, cu un discurs despre bla-bla literatură și citit, adăugând cireașa ce avea să convingă examinatorii: „bucurie cu care încearcă să contamineze și viitorii elevi.”. Ei, da!, zic jurnaliștii, vrea să devină profesoară de română. Ori ei sunt…, ori ea. Căci materia se referă strict și în același timp la o largă plajă de studii specializate: limba și literatura română. Cât despre „prejudecățile oamenilor”…. O să consider această declarație una infantilă. A generaliza în dreptul suflării românești că Umanul și ciracii lui sunt priviți cu suspiciune și calificative de mai puțină inteligență. Că elevii „care merg pe ruta asta…”. Apăi, vai de mama ei de literatură dată pe mâna unor asemenea…. La limbă stau… rău.
Nu-i de pus gaz pe foc, nici profesorul brașovean de liceu vreo mare somitate (blufez, o fi), are totuși dreptate. Înainte însă de a veni cu radicala concluzie, ar trebui să se uite în ogrăzile liceale, apoi să caute la universități vina „Ies foarte slab pregătiți din universitate.”.
Un alt ins, pare și el tot de teapa celui anterior (oho!, e chiar ministrul educației) declamă rezolvarea problemei chatgpt prin formarea profesorilor. Cum? Eradicăm gpt-ul cu pnnr-ul. Antrenând o zecime dintr-un milion. 100.000 de profesori. Să-i învățăm să recunoască un text scris de gpt. „… ceea ce nu-i deloc ușor.” N-o fi chiar imposibil? Nu mai bine finanțezi niște IT-iști să creeze un program recunoscut textele? Printre declarațiile domnului Ion am găsit și exemplul elocvent că părintele e tâmpit sau se încadrează în paragrafele de mai sus: „Să fiu fericit că a luat o notă foarte bună sau să fiu complet nefericit pentru că într-un fel sau altul a copiat, adică a folosit o copiuță mai avansată?”. Un părinte educat ar fi rupt el lucrarea și ar fi preferat ca măsură de corecție un patru pentru fiu-su. Un om matur n-ar fi stat deloc pe gânduri. O lecție sărită, o informație lipsă înseamnă o șansă minus de a posta în viitor un ins pe un loc mai sus în ierarhia socială și profesională. În fine. Un om corect n-ar fi pus întrebarea. S-ar fi jenat de ea. O lepră, da. Un îndrumător la hoție, da. Un prost, de asemenea. De același calibru este și cel ce a folosit-o ca probă pentru o altă mare hoție.
