Fărădelegea lui Călin – Fudul ciril
Într-o zi, Codul Civil va deveni istorie.
Una în care nu va mai fi nevoie de blamata limbă română de toți minoritarii primiți, omeniți, deveniți peste noapte nemulțumiți că graiul lor nu este cel dintâi. Despre claritate, redactare, alfabet și scriere, despre schimbul de informații pe parcursul unei relații contractuale, în special dinspre adevăratul beneficiar – cel care ia mereu câte puțin -, asigurătorul. Și cam la cele ce urmează trebuie să se aștepte asiguratul să primească: clauze opționale, suplimentare și beneficii despre rezervele tehnice…. Voiam să depun integral și fără întrerupere punctele în care interesul contractual trebuie concentrat. Am renunțat dintr-un motiv întemeiat. Elementul definitoriu, fără de care nu se pot formula păreri, este trecut în rândul doi al importanței și este… implicat în text. Un text de importanță secundă. Nu că n-ar fi locul lui pe aici, însă, după cum explicam, fără ele nu există posibilitatea existenței contractului. Datele vitale clamate, așadar, apar la Art. 2238 sub forma: „momentul începerii și cel al încetării contractului” și modurile prin care acesta încetează. Zona finala da, se pliază perfect pe calapodul informațiilor secundare, însă prima face parte din altă garnitură. La fel și modalitățile și termenele de plată a primelor. Lipsa face din contract, sigur, unul anulabil. Cum se plătesc indemnizațiile, de asemenea. Poate felul cum se calculează. Despre sumele de răscumpărare a sumelor asigurate reduse abia acum aud. Ce lege este conformă cu asigurarea. Ce alte norme sunt aplicabile, cine supraveghează asigurările. Astea… primesc un da favorabil.
Co, re, retro. Prefixele titulaturii secțiunii 6.
Co. De la coasigurare. De la…. Nu prima oară discutându-se când doi sau mai mulți deservesc un beneficiar. Asigurători ce împart același risc, dar care își asumă asigurarea doar pentru partea ce le-a fost alocată. (Art. 2239)
Re. Doar de la reasigurare. Chiar sunt la o premieră. Asigurătorul devine asigurat, deși i se spune răspicat reasigurat. Nu redau ultimul pasaj fiindcă nu are sens să reiau o chestiune fără sens. În definitiv ce legătură are re-ul cu asigurarea? De ce nu poate fi asigurătorul un simplu asigurat și cel ce îi este partener de contract doar asigurător și nu reasigurător? Cum nu se stipulează nimic nou la Al. 2 privind relațiile normale asigurat asigurător. Aceleași prime, aceleași indemnizații. Doar Al. 3 pare să bâiguie ceva de asigurător, asigurat și reasigurător, făcând în numai câteva cuvinte relația ultimilor doi – de sunt într-adevăr trei parteneri, două contracte, puncte comune contractuale, același risc și o parte comună, deși nu transpare din alineatele anterioare – imposibilă. (Art. 2240)
Retro. Vă veți convinge că posibilitățile acestuia deschid la infinit reasigurarea. Și reasigurătorul poate încheia la rându-i un contract de asigurare cu alt asigurător. Cine să-i interzică? Art. 2241 face totuși lumină. Prin reasigurarea retrocesiunii, reasigurătorul cedează o parte din risc.
