Căruța cu virgule – Vox populi
După-amiază de duminică într-un sat oarecare, unde femeile au obiceiul să se strângă grupuri-grupuri pe șanț, la șosea, să stea pe taburete și discute câte-n lună și-n stele. Petrec cu privirea și analizează pe toți cei care trec pe jos, cu bicicleta sau cu mașina… La un moment dat, în fața unui astfel de grup oprește o mașină și din ea coboară un tânăr reporter care se apropie de ele cu microfonul în mână.
– Săru` mâna! Bună ziua! Ce faceți?
Femeile se foiesc, își dau coate, își aranjează baticurile și-și pun mâinile-n poală. Vasilica lu` Ștefan al lu` Scaiete, e mai curajoasă (mai înhiptă, cum zice ea!) și răspunde:
– E! Bună ziua! Să trăiești, mă, băiatu` lu` mamaia! Iete… ce să făcem? Stătim și noi di vorbă, la șușa, aciișa!
– Foarte frumos! Aș vrea…
– Da` tu ce cauți pă la noi? îi luă înainte Vasilica. Di la ce tiliviziune ești, cu… socoteala aia-n mână?
Celelalte izbucnesc în râs, punându-și mâinile la gură sau arătând către a lu` Scaiete:
– Hiii, ce nebună ești, fă!
– Da` di ce-s nebună, fă?! Ce-am zis?! L-am întrebat și io pă om…
Reporterul râde și el și îndreaptă microfonul către ea, văzând-o mai curajoasă.
– Sunt de la XTV! Îl știți?
Femeile se uită unele la altele, ridicând din umeri nedumerite.
– Io parcă am văzut că se uită nepotu-miu, da` nu știu sigur! zise Chira lu` Căruțașu cu juma` de gură.
– Doamnă, mi-ați pus o întrebare și v-am răspuns! Acum pot să vă-ntreb și io câte ceva? zise reporterul împingându-i microfonul spre gură.
– Phiii, păcatele mele! Fugi cu panarama de-acia, mamaie! Ptiuuu!
– Deci, pot să vă pun o întrebare dvs?
– Ete, na! Auzi la el! Să mi-o puie! Pune-mi-o, na! zise Vasilica, așezându-se mai bine pe taburetul ei de lemn.
Femeile chicoteau în colțurile baticurilor, așteptând să vadă ce spune ,,nebuna de Vasilica”.
– Ați auzit că guvernul vrea eliminarea virginității din România? Ați auzit despre asta?
Celelalte femei se uitau una la alta și dădeau din cap a neștiință.
– Io sunt di părere să se scoață! zise Vasilica hotărâtă. Ori să se mai dea și la ăilalți care n-are deloc!
– Dumneavoastră ați avut vreodată?
– Da` cum?! Pă vremea lu` Ceaușescu, avea toată lumea, mă băiatu` lu` mama, mă! Că așa cum era el, avea lumea ce să mănânce, avea și… de-aia de care zici tu! Da` tu nu știi, că ești tânăr și n-ai apucat de-astea! Nu știi ce e! Ăhă!…
– Și cum era când aveați?
– Piii… cum era? Era! Că aveam cât ne trebuia și nu ne băteam joc de ea ca acuma, de n-o găsești nici s-o plătești cu aur!
– Da, da! Așa e! aprobă restul grupului.
– Ziciți, fă, voi! Sunt io nebună? Nu era așa? Zi și tu, Paulină, că, vorb-aia, ai avuuut… slavă Domnului!
– Ei, hai, bre, că n-am avut așa multă! Am avut și io ca tot omu`, puțină, acoloșa, cât să nu ducem lipsă!
– Eeee! Lasă, lasă, Paulină, știe tot satu! Că aveai și-o dădeai pe sub mână! La speculă! De era să te prinză și meliția…
– Eeei, hai, bre țață! N-o mai înflori atâta!
– Da, da! Ia lasă… Mă, băiatu` frumos a lu` mamaia! Ascultă aci, la mine, că io-s mai bătrână decât astealalte! Așa e, cum ți-am zis! Avea toată lumea, mă! Era pă toate drumurili!… Pi, o făcea omu-n curtea lui, n-o lua de la oraș, ca să se bolnăvească de toate prostiile! Cum aveai grijă de ea, așa o aveai! Dac-o dădeai la unu` și la altu`… ți-o strica! Cică: ,,Na, țață Vasilică, ți-am adus-o-napoi!”.. ,,Pi, fă, n-auzi! Mi-ai adus-o spartă, hârbuită?! Acuma, io ce-i fac?” Eee, las` c-o dregi matale! Hai, sănătate!” ,,Phii, găsi-te-ar nebuneala sî te găsească! Pi, mai pupi tu vrodată de la mine?! Ei, las`!”… Mde! Da` cum era, cum nu era, îți făceai treaba cu ea!… Îoleu! Da` ori mă dai la teveu că ți-am zis de-astea?
– Da, o să apăreți la televizor, miercurea viitoare de la cinci jumate! Să vă uitați!
– Îîîu! Mă omoară omu` mieu când o videa ce măscări am zis!
– Ietee la ea! Parcă el nu știe ce-are la ușă! Las` că-l rezolvi tu! sări Filica lu` Păpușoi dându-i un cot și făcându-i complice cu ochiul vecinei de scaun.
– Mulțumesc frumos, doamnelor! zise reporterul și se urcă în mașină.
Femeile rămaseră petrecându-l cu ochii până când mașina dispăru după prima curbă.
– Ai auzit, fă? Ne-a zis doamne!… Când a zis că e la tilivizor?
Se uitară una la alta nedumerite.
– Dracu` știe! Am uitat, cu ochii la tinerețea lui! zise Vasilica privind în gol
– Iete-o, fă, p-asta a lu` Cheptosu, ce mândră merge pă bicicleta aia!
– A lu` Cheptosu e, fă?
– Ea e, fă!…
Umbra înserării se asă peste sat ș i încet-încet, luându-și scăunelele, femeile intră-n curți, unele gândindu-se cum erau vremurile când era virginitate pentru toată lumea…
