Fărădelegea lui Călin – Zidul ciril
Gata să nu pricep. Acum….
Normal să gândești cui i-ar folosi declarația asiguratului privitoare la asigurările încheiate pentru bun. Realizând totuși că una e una și toate înseamnă mai multe, am revenit asupra ideii greșit formate. Declararea celorlalte, nu la același asigurător și probabil nu în aceleași condiții, este chiar necesară. Deși gândesc că ar fi trebuit, începând cu a doua, să nu se mai poată încheia vreuna. Mai ales că efectul obținut este plata practic a uneia singure. Ce rost să aibă implicarea mai multora? Al. 2 decretează alb pe negru că suma totală este un cumul de proporții de la fiecare, de la care nu se poate eschiva nimeni. (Art. 2219)
Să fi existat un registru online, să fi existat legislație care să împiedice pasul 2, 3 și așa mai departe…. Cineva însă pungășește. Plata a de trei ori tranșa de prime în schimbul unei singure despăgubiri…. Prost să fii, noroc că ești!
Asigurarea merge mai departe. Indiferent dacă bunul a fost înstrăinat. Straniu, dar adevărat. Și contraproductiv, dacă asiguratul nu comunică această schimbare asigurătorului. Caz pentru care obligațiile de plată rămân cele contractuale. (Art. 2220)
Cine cere un împrumut unei bănci, încheie sigur o asigurare pentru el. Însă nimeni nu știe ce rol are o astfel de contribuție obligatorie. De-o primă dată, Art. 2221 înșira multele zone pe care un astfel de colac de salvare l-ar putea deține. La nevoie. Insolvabilitate generală, credite ipotecare, rate…. Alineatul secund a găsit o particularitate uneia dintre asigurările Al. 1, asigurarea directă, care va să acopere riscul ca debitorul asiguratului să nu plătească un credit. Motiv pentru care asigurătorul nu poate face nazuri la plata indemnizației, chiar dacă deja s-a trecut la repararea prejudiciului.
Art. 2222 continuă seria particularizărilor și pentru pierderile financiare obligă asigurătorul să plătească ,,… paguba efectivă și beneficiul nerealizat…”. De aceea este bună o asigurare la casa omului.
Răspunderea civilă se adresează asiguratului ce poate ajunge în situația de a crea un prejudiciu altora, asigurarea cuprinzând în indemnizație și cheltuielile de proces civil. (Art. 2223)
Se fixează la Art. 2224 puntea directă între persoanele păgubite, terțe, și răspunzătorul de producerea pagubei, implicând și asigurătorul într-un proces de despăgubire, dar în limitele contractului de asigurare.
S-a stabilit și cum se calculează despăgubirea și cine vor fi semnatarii acestei convenții: păgubit, asigurat și asigurător. (Art. 2225)
În același sens, Art. 2226 trece la plata terței persoane prejudiciate direct de asigurător. Dacă în schimb, asiguratul dovedește că a despăgubit terța persoană, asigurătorul va plăti asiguratului. Despăgubirea este însă protejată, creditorii asiguratului n-o pot urmări.
