Brigada diverse – (P)e ș(l)ep (c)u L(o)la se(x)
24 septembrie 2023
Și-s atâtea disfuncții…. Auzi la ei. La clasele primare să permiți promovarea a doi ani pe baza unui calificativ… inexistent. Da’ o pun și p-a mai bună (rea): copil eminent la bastonașe, la bețișoare, face pregătitoarea și întâia, p-a doua și a treia, pleacă, automat de la primele două sau trei învățătoare și ajunge la opt ani într-a patra; când s-or vedea ăi mari cu ăsta micu’ desteptu’, mi ți-l iau la scatoalce. Însă scatoalca de mână de clasa terminală la primare nu se compară cu cele de la bâza lui a cincea de la gimnaziu. Fiindcă am mers și mai departe și am anticipat că la aceeași vârstă, după calculul 1+2 și 3+4 fac 5, a sărit direct în gimnaziu.
Hai să nu mai sărim etape, hai să facă facultate și educatorii, și învățătorii, să nu ne mai trezim cu cadru didactic de 18 ani, necopt, fără practică temeinică, nu se pune problema de experiență, hai să nu mai luăm de bun criteriul momentan al evaluării – sumare – ca barometru de putință și știință. Hai să fim nu un pic, ci cât se poate de exigenți.
Daniele, Iordăchioaio, adu-ți aminte cum ai răsărit în peisajul muzical, cu ce tip de muzică și mai apoi conchide că festivalul Mamaia de anul ăsta a fost pentru prima oară bișnițat. E de când lumea așa. Pun pariu că pe timpul gărzii vechi, mai veche decât ești încadrat tu de presă azi, n-ai fi fost lăsat nici ca spectator să asiști.
Cică dispreț. De la bogătani în dreptul muncii, de la academicieni către uman. Cel puțin într-un caz, domnule Corcheș, greșești. Oamenii de știință disprețuiesc umanul. Academicienii desfid prostia și lipsa de educație. Uite așa mai pune unul cu o părere facebook-ul pe jar. Da’ de unde! E nici măcar apă de ploaie evidențierea lipsei de factotum a școlii, a societății. Dincolo de ele există doar un univers leneș ce-și poartă materia după propria metodologie.
Mă-sa nu l-a „mirosit”, ta-su nici atât. Ia, fiule, cheile și dă-i bătaie! Fiul, „conștiincios”, s-a urcat matrafoxat, din/cu droguri, a zis că la 19 ani e asul așilor – cum au conchis și evaluatorii copchilei învățătoare când i-au acordat definitivatul imediat ce a dat bacul – în șofat și a băgat-o pe cea care i-a acordat viață în mormânt. Ta-su mai norocos, e cum e, dar e viu.
Păi de la „cu origini românești” la „s-a născut în România” e cale ca de la cer la Sua. Că Robinson, actorul, a obținut un Oscar, e tot o poveste americană, nu neaoș românească.
Faci ce faci – măcar gestul crucii – ca să scapi de primejdie. Ce dacă era liberă „frumușica” polițistă? Acționezi oricând pentru siguranța celorlalți. Ce, Nica nu lua carnetele și după o lună? Te ținea minte și cu prima ocazie te ardea. Ca să nu mai spun că acum zece ani nu se urca nimeni la volan fără carnet. Acu, dacă au din zece șoferi trei permis de conducere.
Avem de toate. În primul rând băgători de seamă care, deși prin americuța bine puși – declară -, se dau rotunzi prin țara natală cu fel de fel de chestiuni care nu mai fac de mult obiectul curiozității. Cum și vremea feminismului izolat de masculinitate a trecut. Dar pe ea nu o interesa vâlva stârnită de nu știu ce carte de prin Libertatea, ci doar să expună părți din lucrările sale de masterat și după, culminând cu monografie a unei obscure – luați de neinteresantă pentru noi europenii – organizații feministe afro-americane.
Scriam – hai să rămână cuvântul ăsta; mă încumetasem la cum spuneam, scrijeleam… – odinioară – a! și la de mult – despre 15 septembrie, anticul, desuetul punct cardinal al fiorului școlar. Despre cum privesc mamele în perspectivă. N-o să mă autocitez. Am să las o copie aproape fidelă din alții. Despre alta. Despre Dana HiQ, care vorbește în dreptul fiului precum gândeam eu că văd femeile viitorul. Adică azi la grădi, mâine la școală și sigur poimâine la facultate. Chiar așa septicul Danei învață deja pentru bacalaureat și facultate. Șeptic adică de șapte ani. Deși nu s-a urnit niciodată – și știm deja că nici nu va face pasul – către școală. Nici nu prea avea când. La vârsta-i „tutancamonică”…. Alte vorbe ar fi de prisos.
