Fărădelegea lui Călin – Lidul ciril
Mă simt în raiul….
Contractelor. Mai curând în iadul acestora. Și al cuvintelor cu schepsis. Discuția Al. 2199 începe de la asigurare și de la cel ce va beneficia de ea. „Jocul cu vorba” constă în alocarea primei beneficiarului, dar ca plată la asigurător, și indemnizației acestuia din urmă, cu trimitere către beneficiar. Sau…. O triadă care începe cu asiguratul, se mijlocește cu beneficiarul asigurării și se încheie cu terțul păgubit. Calul de bătaie al contractului se reduce la plățile curente ale asiguratului. „… cazul producerii riscului asigurat…” fiind el însuși un risc, doar că unul calculat. Simulările, sondările certifică de când lumea și… asigurările procentul scăzut de împlinire a necazului ce stă, după asigurători, în suspensie. Drobul de sare crengian. Altfel falimentul s-ar fi produs de când hău și Buzău, iar contractantul – primul, al doilea și toți cei care au înțeles ce vacă de muls au la îndemână – unui atare mod de a face profit ar fi stat în închisoare…. Ar fi cătat prin gunoaie ori s-ar fi atârnat în ștreang de datoriile neachitate.
Cam toate contractele sunt în formă scrisă. Zice Art. 2200 „Pentru a fi dovedit…”. Mult mi-aș dori ca asamblorii Codului Civil să găsească o soluție mai bună pentru imperative atunci când sunt ulterior puse la îndoială. Deși contractele au nevoie nu doar de doi semnatari, ci și de un terț cu putere juridică, cel puțin, și alte persoane, aici se interzice proba existenței contractului cu martori, „… chiar atunci când există un început de dovadă scrisă…”. Apoi se trece la situațiile de neocolit sau pur întâmplătoare, de pieire a contractului, duplicatelor și a oricăror alte acte. Cum totul pentru adevăr și corectitudine, se admite „… orice mijloc de probă…”. Ai contract, dar fără polița de asigurare sau certificatul de asigurare, semnate de asigurător, e ca și cum nu ai avea nimic. Să fie totuși și notă de acoperire de la brokerul de asigurare. Semnătura asigurătorului nu doar în forma scrisă, poate fi și electronică.
În dreptul poliței… sunt necesare câteva indicii clare. După modelul tuturor contractelor numele, respectiv denumirea contractorilor și al beneficiarului asigurării, domiciliul, respectiv sediul. Obiectul (și omul devine obiect). Riscul asigurat. De când până unde se întinde răspunderea asigurătorului. Primele. Sumele asigurate (dar sigur vorbim despre indemnizația articolului de căpătâi). Ce-o mai fi de pus pe răboj rămâne în atenția, „grija” și decizia organului de stat în sfera căruia intră „… supravegherea activității din domeniul asigurărilor.”. (Art. 2201)
O scurtisimă legislativă: la ordin, la purtător, fie nominativă. Polița. (Art. 2202)
Deși pare o futilitate încheierea unei asigurări, cum a devenit cea de accidente rutiere, demaratorul asigurării este obligat să răspundă chestionărilor asigurătorului, dar să și furnizeze informații din proprie inițiativă, „… esențiale pentru evaluarea riscului.”. Schimbările de pe parcurs – privitoare la risc – trebuie notificate celuilalt în scris. (Art. 2203)
Acilea nu mai sunt de acord. Contractul are până la urmă un deziderat. Nu poate fi ținut – m-am molipsit – doar de suspensia întâmplării. O cotă pentru administrarea primelor e firească, dar nu să rămână definitiv la asigurător până la declararea nulității contractului, oricare ar fi fost motivele declanșării. Și aici vizez finalul Al. 1, unde asigurătorul le consideră (el poate n-ar avea pretenția, însă legea observ că ține morțiș) dobândite și poate cere și restul de prime până când – probabil în instanță se dă rezoluția – i se pune punct contractului. Cauzele nulității: declarație inexactă; reticență cu rea-credință. Chiar dacă oricare dintre ele nu ar fi influențat producerea riscului. Tocmai ce voiam să intru benevol și cu deloc cunoștință despre Al. 2 în subsidiarul demonstrării inexactității și reticenței cu un „Cum?” de dovedit. Nedovedite, deci, adio nulitate. Însă, înainte vreme risc produs, „Uite inexactitatea, uite reticența!” îi este de folos asigurătorului. Poate mări prima. Poate desființa contractul la 10 zile de la notificare, cu restituirea primelor, doar că aferente perioadei de nefuncționalitate a asigurării. Nu mă prind cum se determină. După producerea riscului, darea în vileag a celor două vicii (niciun cuvânt, deși asta și sunt) are efect de micșorare a indemnizației, ajunsă la o proporție între ce s-a plătit și ce trebuia plătit. (Art. 2204)
