Fărădelegea lui Călin – Jidul ciril
O prefacere….
Din depozitul spațiu de stocare, păstrare, la depozitul… de fonduri. De înțeles că nimeni nu este practic proprietarul banilor, cel puțin până îi înmânează instituției ce are în statut un astfel de obiect al muncii și când îi reprimește. Urma să notez, fără știu ce „ascunde” Al. 1, Art. 2191, faptul că voința deponentului este suverană, iar instituția îi stă la dispoziție la orice secundă din zi și din noapte. Am adăugat și perioada „opaițelor” fiindcă de ceva vreme încoace se poate. Nu mai trebuie să aștepți lumina zilei, ora 9 de deschidere a băncii, ca să retragi parte din bănuții puși la loc sigur, numerar, sau întreaga sumă, dacă, este cunoscută aproape oricui regula, nu este foarte mare și plafonul permite. Ai bancomat. Ori poți efectua plăți direct din cont. Completează alineatul cu „… aceeași cantitate monetară, de aceeași specie…” și cu termene: convenit și cel de preaviz. Deși mă așteptam să fie amintite și legiferate și celelalte mijloace de atingere a scopurilor propuse în articol, ele lipsesc cu desăvârșire. Chiar și posibilitatea verificării stocului se realizează, când deponentul nu și-a propus acest lucru, o informare lunară. Bancomat nu, ci numai retrageri și depuneri (invers corect), internet banking nu, ci doar ce notasem anterior.
Textul Art. 2192 nu este identic cu precedentul, deși tot despre depozite este vorba, dar de titluri, însă cuprinde o trimitere masivă la 66 de articole – administrative – începând cu 792 din Codul Civil. Și dacă depozitul de bani nu cere mai nimic ca parale, cel de titluri incumbă deponentului „… rambursarea cheltuielilor efectuate pentru operațiunile necesare, precum și la o remunerație, în măsura stabilită prin convenție sau prin uzanțe.”. Totuși, în situația în care ar abuza în conținutul contractului de lipsirea de răspundere când nu își execută obligațiile de administrare „… cu prudență și diligență.”, se face vinovat și se dă drept de câștig deponentului. Cazul de față: considerație nescrisă.
Secțiunea a treia propune „Facilitatea de credit”. Un „binevoitor” în conținut, noțional fără să accepte ceva în schimb. Instituție de credit, financiară fără să fie bancă, altă entitate cu puterile celor dinainte. Finanțator. La dispoziția clientului – O! cât de bine se potrivește sintagma cu clientul și stăpânul -, cu o sumă de bani. La nesfârșit sau doar o perioadă definită. (Art. 2193)
Păi cum altfel? Linia de credit rămâne deschisă, cât iei, când iei din ea te privește. Iar de pus la fel. Când dorești. (Art. 2194)
De cerut înapoi? La termen. Înainte? Doar dacă creditatul a făcut vreuna nefăcută. Și dacă a reușit să inducă rambursarea anticipată, trebuie să ofere finanțatorul 15 zile răgaz la restituire. Cel puțin. Aceeași jumătate de lună preaviz pentru limita de termen nedeterminată, când oricare dintre părți poate denunța contractul. (Art. 2195)
„Sectorul” ultim, patru, al capitolului, culmea, 15. Casete de închiriat. Nu aidoma celor din piața râmniceană, acum nu mai târziu de 15 ani, ci de valori. Cel ce le pune la dispoziție asigură o încăpere sigură, adecvată și securizată. (Art. 2196)
Cazul unicității utilizatorului nu este evidențiat, ci doar acela al multiplilor utilizatori. Cât sunt vii, caseta poate fi deschisă de oricare. Dacă unul „dă ortul popii”, prestatorul este obligat să înștiințeze pe ceilalți că nu pot avea acces decât împreună la conținut. Ori cum hotărăște instanța pentru situațiile ce nu pot fi rezolvate decât pe cale judecătorească. Pentru persoanele juridice, încetarea, reorganizarea dau drept de accesare a cutiei de valori administratorului judiciar sau lichidatorului. (Art. 2197)
Închiriere, dar nu la nesfârșit. După termenul stabilit, prestatorul poate cere instanței la trei luni de la expirare posibilitatea de a deschide cutia. Necesară este notificarea clientului. Dar și un notar prezent la deschidere. Și măsuri de prudență de la juzi. Tot ei pot decide conservarea obiectelor descoperite în cutia de valori ori vânzarea. Pentru acoperirea chiriei, cheltuielilor pentru întreținerea cutiei, precum și prejudiciului produs. (Art. 2198)
