Spații culturale nr. 12 (14)
Reviste literare
ARGEŞ, Serie nouă, Anul X (XLV), nr.7 (337), iulie 2010, Piteşti. Scrie neobosita Magda Ursache: Când dai de o carte ca „Întoarcere în secolul 21”, care îţi seamănă sau crezi că îţi seamănă, e greu să rămâi pe margine şi să încerci constatări albe: emoţionalul bate raţionalul. Autoarea cărţii pomenite este Ioana Pârvulescu. Lecturarea Întoarcerii… a declanşat la Magda U o serie de variaţiuni pe tema dată de I.P., cu un grad mai mic de încrâncenare, faţă de obicei. Diferenţele de accent sunt date de diferenţa de vârstă dintre scriitoare, talerul Magdei U atârnând mai greu, punctul de vedere al domniei sale are un unghi foarte ascuţit. Iată un exemplu: Cât despre oportunişti, o, ei n-au vârstă; sunt identici şi ca şaizecişti, şi ca optzecişti, şi ca douămiişti: „Târfe, apud Cioran, ce se ceartă pentru acelaşi trotuar.”
ARGEȘ, Serie nouă, Anul X (XLV), nr.8 (338), august 2010, Piteşti. Ne oprim asupra filodiversităţii lui Dumitru Augustin Doman din Spectacolul literaturii, unde comentează cinci cărţi: Toată vremea-şi are vreme de Calinic Arhiepiscopul, Vinerea singuratică de Radu Cange, Clipe şi gânduri de Amalia Elena Constantinescu, Ierusalimul împăcării de Constantin Pădureanu şi Să citiţi bine! de Magda Ursache. Din această ultimă carte citată, de „atitudine vitriolantă” (D.A.D.), redăm o mostră: Cererea de critică actuală e mare, consecinţă a valului editorial. Ei bine (sau ei rău), pe acest segment de piaţă au apărut, câtă frunză, câtă iarbă, tot soiul de Înlocuitori. Avem poeţi-critici, prozatori-critici, dramaturgi-critici, mai puţin critici-critici. În special poeţii dau buzna, ca muştele-n lapte, să recepteze şi să situeze în top cărţile lovite de nulitate.
a t e n e u, Anul 47, nr. 7-8 (491-492), iulie-august 2010, Bacău. Marele poem Cântarea cântărilor din Vechiul Testament i-a fost recomandat spre lectură lui Radu Cârneci, în timp ce urma cursurile liceului „Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat, de profesorul de greacă şi latină, poetul şi traducătorul în/din limba lui Vergiliu, Dumitru Crăciun. În anul 2009, Editura Hasefer a tipărit o mare antologie a variantelor românești (1688-2008), sub semnătura lui Radu Cârneci. Această monumentală ediţie cuprinde 16 variante ale Cântării cântărilor, inclusiv parafraza modernă realizată de Radu Cârneci în anul 1993. La acestea nu s-au putut adăuga variantele Petru Creţia şi Andrei Pleşu (datorită drepturilor de autor, deh!). Alte detalii aflaţi din convorbirea lui Boris Marian cu Radu Cârneci şi consemnată de primul.
BUCOVINA LITERARĂ, serie nouă, Anul XXI, nr.6-7 (232-233), iunie-iulie 2010, Suceava. Criticul literar Petre Isachi făcând o monografie (psih)analitică a imposturii vizavi de romanul Gresia albastră al lui Viorel Savin, spune la un moment dat: Aşadar, dragii noştri cititori, sensul unor romane de tipul celor scrise de Viorel Savin, I.D. Sârbu, George Orwel, Alexandr Soljeniţân, Marin Preda etc. se află în noi. Cititorul (de fapt toate instanţele comunicării narative), prizonier al istoricităţii sale, nu poate evada din patul procustian al recurenţei şi al devenirii. El, asemenea lui Iona, din tragedia cu acelaşi nume a lui Marin Sorescu, pescuieşte în apele întotdeauna tulburi ale Gresiei… idei, principii, doctrine, stări, trăiri, întrebări, mirări etc. fiind, în acelaşi timp, pescuit de pluralitatea sensurilor/lumilor aflate în noi.
Cafeneaua literară, anul VII, nr.7/82, iulie 2010, Piteşti. În perioada 1-3 iunie 2010 s-a desfăşurat la Băile Herculane a X-a ediţie a Colocviilor Naţionale Reflex. Virgil Diaconu, directorul revistei Cafeneaua literară, a realizat o sinteză a celor două conferinţe: Timpul şi vârstele scrisului (Cornel Ungureanu) şi Identitate regională, naţională, europeană (Mircea Martin), însoţită de un fragmentarium din care redăm selectiv: Poezia a căzut în cultura de masă. Totul e o apă şi-un pământ, ierarhia este anulată. Nu ştiu cum vom ieşi din această criză. Noi oscilăm între modelele vestice şi propriile modele. Nu suntem nici buricul pământului, dar nici de aruncat la lada de gunoi a istoriei culturale. Noi însă ne autoflagelăm. (Ion Pop) Am crezut întotdeauna în necesitatea unei poezii intelectuale, un prim pas către literatura naţională. (Mircea Martin) În fiecare cultură mare există giganţi care îşi înjură naţia. (Cornel Ungureanu)
Cafeneaua literară, anul VII, nr.8/83,august 2010, Piteşti. Prof. univ. dr. Ioan N. Roșca spune: …omul, ca fiinţă valorică, se afirmă în mod autentic nu numai prin urmărirea bunăstării sale materiale, ci şi prin cultivarea, dimpreună cu semenii săi, a adevărului, a binelui, a aspiraţiei spre frumuseţe şi divinitate. Astfel este Virgil Diaconu, şi în acest număr al Cafenelei literare, alături de Gheorghe Grigurcu (aforisme), Adrian Dinu Rachieru (Cazul Labiş), Mircea Bârsilă, lector al cărţii Mi amor de Costin Tănăsescu, de invitaţii Clubului…: Marius Chelaru, Valeria Manta Tăicuţu şi Sorin Lucaci, de Aurelian Titu Dumitrescu şi Nicolae Eremia cronicari pentru cărţile Măştile Cleopardei de Clara Mărgineanu şi Şarpele dezaripat de Florin Dochia. Lecturând Mamin, romanul-pamflet al Valeriei Manta Tăicuţu, Virgil Diaconu cred că a asimilat, de aici, la situaţia sa o serie de „prieteni” aflaţi într-o distrugătoare insurecţie anticulturală şi umană.
Citadela, anul IV, nr.5-6-7-8 (27-28-29-30), mai-iunie-iulie-august 2010, Satu Mare. Şi răspunde Calistrat Costin la una dintre întrebările interviului realizat de Aurel Pop: Nu, nu, nu! Cartea trebuie să rămână carte! Cui îi surâd „spaţiile virtuale” n-are decât! O bibliotecă înţesată de cărţi e altceva decât una ticsită de „bloguri” scornicite de care mai de care! Şi din această bibliotecă să nu lipsească, cum nu lipsesc din această ediţie a Citadelei, Elegiile de pe strada mea de Florin Dochia, cele două cărţi de critică ale lui Gh. Grigurcu – Amurgul ideilor şi În răspăr – despre care scrie Elena Vieru, proza lui V. Voiculescu despre care vorbeşte Nicoleta Gabor, poezie de Luminiţa Suse, poezia lui Adrian Botez criticată de Luminiţa Aldea, dar şi cele trei cărţi cărora le face cronică Monica Mureșan: Pasămite de Nicolai Tăicuţu, Noaptea Miracolelor de Grigore Grigore şi semne dintr-un trunchi de cuvânt de Aurel Pop.
DACIA LITERARĂ, anul XXI (serie nouă din 1990), nr. 91(4),iulie 2010, Iaşi. Margareta Labiş, sora poetului Nicolae Labiş, în interviul consemnat de Călin Ciobotari, face o serie de dezvăluiri din viaţa sa trăită sub complexul fratelui, printre care şi relaţia lui Nicolae Labiş cu securitatea (cu cel puţin un an înainte de accident. Într-un holişor foarte îngust, între restaurant şi ieşire am dat nas în nas cu tânărul acela. Atunci fratele meu a spus: „Mă urmăreşti? Vrei să ştii ce fac? Să vă fac cunoştinţă: tatăl meu, turnătorul meu; sora mea, turnătorul meu. N-o să-ţi permit să-i atingi cu labele tale, cu care scrii mizeriile despre mine.” Fără nici un cuvânt, respectivul s-a întors şi a plecat. Mult mai târziu, după 1990, mi s-a părut că-i regăsesc privirea la televizor. Ocupa o funcţie importantă…
OGLINDA LITERARĂ, anul IX, nr.100,august 2010, Focşani Redăm două secvenţe din interviul realizat de Adrian Dinu Rachieru cu scriitorul Ion Miloş. A.D.R.: E mai uşor să traduci? I.M.: Poezia ta o faci unde apuci: în avion, în tren, autocar, pe plajă. Unde te plesneşte inspiraţia. Când traduci trebuie să stai la masă, legat, să intri în atmosferă. Eu zic că e mai greu, fiindcă trebuie să fii altul. A.D.R.: Şi tot rămâne ceva netradus, un rest inefabil. I.M.: Limba îmbătrâneşte, uzată de mode; chiar se degradează, cititorul pare speriat. Rămân însă ideile. Eu aşa socot: poezia, în timp, se invalidează, filosofia mizează pe forţa gândirii, e eternă. Şi cred că rămân poeţii care au fost şi filosofi. De aceea marşez pe poezia de idei. Să fim bine înţeleşi, opera mare nu se face cu talentul, ci şi cu inteligenţa, înţelepciunea, gândirea, caracterul. Astfel şi poemele lui Petrache Plopeanu de la pagina 5972.
POESIS, Anul XXI, nr. 233-234-235), iunie-iulie-august 2010, Satu Mare. Din substanţialul şi valorosul sumar al acestei ediţii, ne oprim la cronica literară, unde George Vulturescu scrie despre recentul volum de versuri al optzecistului Traian T. Coşovei, Aerostate plângând: Astfel plânsul lui Aerostate nu este decât condiţia omului modern de-a pune întrebări „într-o limbă veche”, în miezul zilei – când umbrele sunt mai mici decât statura omului: „pentru că aşa a fost învăţat el… că plânsul,/ cu toate foloasele lui,/ e cel mai bun ziua, la amiază!/ De aceea Aerostate putea descifra cu lacrimile lui/ toate tratatele de matematică şi alchimie… (Aerostate râde). Alte cronici sunt semnate de Paul Gorban (D. Corbu), Gh. Mocuţa (I. Zubașcu), Daniel Corbu (Valeriu Matei), Gh. Glodeanu (Carmen Mirela Bâleanu), Daniela Sitar-Tăut (Horia Gârbea).
Cititorul de reviste
