Muzica zilelor noastre – S-au dus și ei, vara asta,…
… să cânte la piane cerești. Împlinind voia sorții. Lăsându-ne pe noi, pământenii, mai săraci în sunete minunate pe claviaturi. Căci Valentin Gheorghiu și Ioana Maria Lupașcu fost-au doi pianiști remarcabili ai Țării Românești actuale. Purtând fala acesteia dincolo de granițe…
Născuți la juma de veac unu` după altu în orașe apropiate, porturi la Dunăre, Valentin și Ioana Maria s-au jucat pe clape încă din copilărie. Ajungând, în ani, la măiestrie, la performanță artistică indubitabilă. I-am cunoscut personal pe amândoi și onorat mă declar să-i fi ascultat. Să le urmăresc sprinteneala pe clape. Vigoarea tușeului. Precizia deslușirii partiturilor. Entuziasmu` cu care se dezlănțuiau în concerte și recitaluri. Furați de splendoarea muzicii și resorturile inefabile dintre ei și auditori. Discuțiile purtate după mă însoțesc și astăzi benefic. Făcându-mă și mai abitir să scriu despre ei și prestația lor instrumentală. Cu Ioana îndeosebi având o relație amicală, umană întreținută util prin îndelungi convorbiri telefonice. Cu varii subiecte. Cititu-i-am totodată și recenzat meritat „Prințul baghetei”. Roman parțial autobiografic, izbutit vădit, cert binevenit…
Firește însă, m-au atras cel mai mult cântările lor pe scenele filarmonice. Unde-și etalau vrednic, impresionant potențele solistice. I-am văzut, auzit în timp colo sau dincolo și câștigu` cultural-artistic aparținându-mi. Maria mi-a dăruit, cu dedicații faine, și câteva înregistrări ale sale. Așa că n-am cum s-o uit. Iar maestrul Gheorghiu, ca și fratele Ștefan (violonist), rămâne, neclintit, un pilon al pianisticii românești. Care-a cântat admirabil ș-afară, și-n țară. Păcat că nu se mai află printre noi în carne și oase. Și că-s nevoit să mai scriu despre dânșii doar la trecut. Mângâindu-mă cu gându` că activitatea lor interpretativă vie rămâne totuși și d-aici încolo. Măcar în parte. Talentu` real fiind, la urma urmei, nemuritor. Amândoi l-au avut, incontestabil. Fie-le țărâna ușoară…
Adrian SIMEANU
