Fărădelegea lui Călin – Uedul ciril
La greu, la bine, totuna e….
Contul curent rămâne la putere. Iar când prin el se desfășoară toate operațiunile bancare posibile, cel ce îl deține poate dispune oricând de soldul creditor, doar să respecte termenul de preaviz. Care? Vom afla cândva, altundeva. (Art. 2184)
Ei! Și dac-am fi avut vreodată în clinul și-n mâneca soldurilor, ne-am fi dumirit precis de cele active și pasive, iar compensarea reciprocă pe motiv de mai multe ,,… raporturi juridice…” la aceeași instituție de credit ar fi căpătat sens. (Art. 2185)
Versiunea inversă, mai mulți titulari de cont, face din unul dintre aceștia debitor și din ceilalți creditori, când fiecare poate să efectueze operațiuni în cont. (Art. 2186)
O fericire pe capul redactorilor Codului Civil. Pot face orice din cuvintele limbii române. Cu ele jonglează și când doresc ,,binele” celor ce ,,rămân”. Moștenitorii titularului de cont devin coindivizari, atât cât să poată umbla în măruntaiele financiare, oricare dintre ei, numai cu acordul tuturor. La Al. 2 se poate vedea până unde merge ,,zelul” făuritorilor de lege. ,,Întărind” situația de facto a moștenitorilor, exagerat și nepermis, numindu-i comoștenitori. Și deși se știa din varii articole anterioare că orice creditor al unui moștenitor nu poate acționa asupra bunurilor acestuia direct, mai ales când moștenirea este la comun. Că poate cere împărțeala, partajul mai corect juridic spus, este altceva. Cât privește cerințele instituției de credit, aceasta va îi ,,ține” pe moștenitori în mod divizibil. Să nu existe totuși alte convenții care să dezmintă situația. Cum era de așteptat, Al. 4 extrapolează stipulările și altor cazuri din zona indiviziunii moștenitorilor. (Art. 2187)
15 zile preaviz și pentru denunțarea contului curent încheiat pe perioadă nedeterminată. Oricare dintre părți. Cine nu respectă termenul este pasibil de plata unor daune-interese. (Art. 2188)
,,… materia contractului…” Ca să pară academic…. Da, instituția de credit poate, este și va fi mereu în situația împuternicirii din partea clientului. Da, și izmana pe călător se deduce de la sine. O zonă neacoperită, ,,… o piață…” aici, dă dreptul creditoarei la o împuternicire a unui terț. O filială, o sucursală, altă instituție care să fie de rangul celei ce creditează ori ,,… o altă entitate agreată de titularul de cont și instituția de credit.”. A se reține cumularea celor două doleanțe. (Art. 2189)
Ohoho! Mult!!! Cinci anișori prescriere. Până atunci răbdare și tutun! Nopți 365 nedormite, așteptând o veste…. Cum am slip-uit eu totuși liniștit după creditul de consum pentru imprimantă, televizor și laptop, cum achitasem și cum după ce crezusem că am lichidat contul mă trezesc la… – cinci ani să fi fost sau mai mult? – o perioadă de timp cu un telefon de la fostu-mi creditor: că mai am vreo doi leuți de dat, o strânsură de la momentul presupusei închideri de cont și telefon. Al. 2…. Și cu…, și fără…. Adică e chestiune de zile, câteva, chiar și la câteva luni raportată inițiativa creditorului de a închide contul curent, prescripția este uriașă. Pare neglijență sau nepăsare denunțarea. (Art. 2190)
