Fărădelegea lui Călin – Iedul ciril
Tot nea Codul Penal….
Prin el se luau în calculul unei judecăți corecte și a unei rezoluții corective toți factorii pasibili să ajute partea vătămată și să pedepsească vătămătorul. Aproximativ la fel gândește și Codul Civil în dreptul Art. 2162 despre ce se petrece când nu există un termen fixat în contractul de împrumut, evident de restituire. Instanța stabilește. Având în vedere ,,… scopul împrumutului…, natura obligației și a bunurilor împrumutate…”, precum și starea părților, dar și orice împrejurare care să fie relevantă pentru a se ajunge la o hotărâre. Ceea ce Al. 2 postulează se reduce la plata împrumutului când în contract se găsește un capitol alocat și are rang de impunere cu condiția ca împrumutatul să aibă resursele necesare plății. Dacă acestea sunt reale, se pot obține mai repede sau într-o perioadă de timp, judecătorul nu poate depăși termenul trimestru ca limită. Formalitățile de cerere se supun ordonanțelor președințiale. Rigorilor acestora.
O subliniere necesară la Art. 2163. Prescripția – niciun număr alocat – curge pentru prestabilirea juridică din instanță a termenului nestabilit în contract de la data încheierii lui.
De-și mai aduce aminte cititorul de la precedenta descindere jurnalistico-juridică, mai nimicul câștigat aici la Art. 2164 este certificat la zero absolut. Cel puțin împrumutatul nu se bucură de beneficiile scăderii prețul bunului împrumutat la restituire, dar nu rămâne păgubit la creșterea valorii acestuia. Oferă doar calitatea și cantitatea pe care o avea bunul la primire. Ținând cont și de tipul de împrumut parcurs anterior, bunul – sumă de bani – are valoarea nominală de la împrumut. Variațiile, ca și în Al. 1, nu contează. Al. 3 preia cazul imposibilității restituirii tuturor variantelor cumulate ale bunului inițial, încât se ajunge la plata valorii din locul și de la predarea către împrumutător.
Oile noastre placide…. Adevărata față a împrumutului… capătă valențe normative prin trimitere doar la varianta comodatului, Art. 2157, în partea de început. Partea cu sub semnătura privată și autentificare… există în cel puțin încă zece locuri din prezentul cod. Da, subiectul este împrumutul de consumație. (Art. 2165)
Cuvenit ar fi fost să se țină ,,rudele” în aceeași ,,casă”. Ca să n-o mai spunem pe aia că împrumutătorul și comodantul au același rol, de a repara prejudicii când bunul, viciat, împrumutat le produce. Al. 2 extinde zona la garanțiile vânzătorului pentru contractele cu titlu oneros, tot pentru același tip de prejudiciu și de persoană îndăunată. (Art. 2166)
Depășind pragul celor nouă borne legislative specifice specificului împrumut de consumație, trecem la cvartetul împrumutului cu dobândă. Formularea este cu suceli, cu mutații de precizări cuprinse între virgule greșite. Fracționează înțelesul de florile mărului beletristicii și pierde esența și logica. Pe limba românească, stipulările legale despre contractul de împrumut cu dobândă se aplică celor din care ,,… se naște și o obligație de plată, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen…”. Lămuriți? (Art. 2167)
Cât de puține despre cea mai solicitată formă de împrumut…. Dobânda, fără să i se trasase cadrul, se va stabili în bani, prestații…. Cu obligarea împrumutatului a plății acestui surplus. (Art. 2168)
Ce-o căuta singură…. Nespunând că dobânda se calculează din prima zi a împrumutului, Art. 2169 face ,,Suma de bani împrumutată…” purtătoare de dobândă.
După ,,abureală” măgăria. Art. 2170 pune un mare stop scăpării împrumutatului din jugul dobânzii. Anticipată ea nu poate fi plătită decât pentru 6 luni înainte. Ce îi mai dă posibilitate de libertate sunt doar variațiile ratelor care pot și mai mari sau mai mici, la plată. Obligatorie este doar ultima ,,… care rămâne întotdeauna câștigată în întregime de împrumutător.”.
