Fărădelegea lui Călin – Jâdul ciril
Se mai înfruntă și vorbele între ele, darămite oamenii….
Ne găsim în același mediu de vacanță, în subsidiarul mesei altuia, în calitate de oaspete. Unul căruia i se poate anula dreptul la compensații pentru bunurile sale, aduse de el sau altul în incinta și în spațiul arondat din afara lui. Furt, deteriorare, distrugere incalificabile ca daune, dacă proprietarul nu se sinchisește să le declare administrației în maxim 24 de ore. Și cu cealaltă datorie cum rămâne, cea de a anunța poliția mai întâi? Își pierde primordialitatea, importanța, stringența? Definitiv? O altă chestiune ce decurge din lit. b): sunt cumulative condițiile? Adică cele ore cât o zi și cele luni șase pentru cererea de repare a prejudiciului. La Al. 2 o întoarcere la obârșii pentru bunurile stabilite a produce ,,profit” prin refuzul de a fi primite în depozit la hotelier sau deja date în custodie acestuia. (Art. 2134)
De-alde sechestru și alte forme de reținere…. Tot într-un soi de vacanță plecasem în anul cu eclipsa, prin 99-2000. Deși obligațiile mele se reduceau la un schimb ,,onorabil” de ,,idei” muzicale – onorabil cu jumătate de gură și idei ale altora -, ,,hotelierul” meu trecuse de faza reținerii bunurilor (o sacoșă cu lenjerie intimă și o tonă de instrumente mobile, ce le depusesem deja la sala de bagaje a Cfr-ului) pentru că nu onorasem întrutotul angajamentul, dorea cu tot dinadinsul și cu mijloace ferme de constrângere (un pistol la brânețe) să mă oprească cu totul. Speță diferită, premise asemănătoare. Art. 2135 se referă strict la plata camerei și celorlalte servicii neonorate și limita pe care o poate atinge, dar nu o poate depăși. Până la documente și efecte personale. Nevaloroase comercial. Dar ce mai este astăzi neprețuit?
Un excedent juridic plasează regulile de valorificare a bunurilor reținute, pentru recuperarea prejudiciului, la Codul de Procedură Civilă, respectiv urmărirea silită. (Art. 2136)
Și la… nebuni. Restul, sanatoriile, pensiunile, vagoanele de pus capul pe ,,șină”, spitalele… se fac răspunzătoare de triada ,,pagubelor”. (Art. 2137)
,,… a le restitui…”…. Mmmm, e un pic cam improprie…. Am trecut dincolo de fricțiunile particularizate și am ajuns la generalizarea depozitelor speciale. Un terț și una sau mai multe persoane. O denumire de administrator-sechestru și unul sau mai multe bunuri mobile și imobile ce au statut juridic incert sau sunt contestate ca fiind ale celui ce le-a avut până la plasarea în custodie. Datoriile admin-ului. Păstrare și restituirea lor ,,… celui recunoscut ca titular al dreptului.”. Clar, de proprietar. (Art. 2138)
Convenție…. Dar nu era mai sănătos să se aplice doar regulile legislative și să nu devină o alternativă la ceea ce se convine între părți? Să nu se omită ceva, să nu apară diverse probleme ulterior privind ponderea obligațiilor, drepturilor, puterilor administratorului și calitatea lor. (Art. 2139)
Lista acestora la Art. 2140. E o mică nuanță la titulatură, însă admin-sechestru este în sine un depozitar și nu se poate detașa de acest atribut. Pază și conservare aidoma. Iată! Este sigur și administrator, de aceea va îndeplini și ,,… acte de administrare…”. Necesitatea poate disloca din sarcina depozitarului bunul sechestrat. Îl poate înstrăina, doar cu voia juzilor, pentru orice motiv. Unul singur este stipulat clar: nu mai poate fi conservat bunul.
Îmi convine mai mult varianta de desemnare a celui îndrituit de instanță a primi bunul sechestrat, decât printr-un acord al părților care l-au numit. Așadar. Eliberarea de sarcini a sechestrașului se face în funcție de rezolvarea contestației și de voia părților sau după același calapod juridic, prin hotărâre judecătorească. (Art. 2141)
Cât privește remunerarea depozitarului, și pentru titlu gratuit al serviciului se achită cheltuielile acestuia pentru bunul sechestrat și eventualele despăgubiri pentru pierderile suferite. (Art. 2142)
Art. 2143 trimite iarăși la separatul cod procedural civil pentru toate stipulările sechestrului.
