Muzica zilelor noastre: ,,Tangoul, veșnic tânăr”
S-a dovedit înc-o dată luna trecută ca așa stau lucrurile. Când pe scena Filarmonicii Pitești urcatu-s-au câțiva artiști de la Cluj. Ca să dea glas unora dintre creațiile nemuritoare-ale genului. Toate din Argentina îndepărtată. Patria lui latino…
Tango-ul se cântă, se dansează de cel puțin un veac și pe plai valah. Cândva, restaurantele și lăutarii susurau în urechi melodii celebre. Ce plac și azi la fel de mult unora dintre noi. Așa că fuse binevenită (re)întâlnirea cu mezzosoprana Iulia Merca de pe dealu` Feleacului. De la Opera locală. Fiica talentată a regretatului chitarist ardelean de soft-rock Iuliu Merca. Care-l moștenește și-l onorează pe tătâne-su ca vocalistă. Sigur, este cunoscută și apreciată ca interpretă de operă. Cu-atât mai mult surprinzând în cazu` de față. Căci a dezvăluit resurse potrivite în a face o paradă a muzicii argentiniene clar apreciată de piteșteni. Întrecând, în opinia mea, concurența bucureșteană. Iulia are voce bună și-acum. Școlită, îngrijită, nuanțată după necesități. Și s-a gândit bine abordând un asemenea program, nu lipsit de dificultăți. Dar delicios categoric. Având în spate un cvintet foarte precis în acompaniament. În componența căruia există, potrivit, și-un bandoneon. Instrument specific zonei, precum dudukul armean. Sau alphornul Alpilor elvețieni. A mai apărut pe scenă, în concordanță, un cuplu (Kicsi Csongor și Silvia Spătaru) de dansatori specifici. Tineri, mobili, expresivi, el premiat în domeniu la nivel european…
M-am bucurat s-o revăd, reaud pe Iulia. După, să stau de vorbă cu ea. Și să-i propun a face un program cu piese ale răposatului tată. Aș crede că poate. Ar fi inedit, onorant. Cu trupă rock și, de ce nu?, cu orchestră simfonică. Sunt în urbea ei dirijori potriviți. N-ar strica totodată ca instituția noastră să reia și tangourile într-un mix adecvat. Merca și colegii s-ar integra corespunzător într-un astfel de spectacol plin de culoare. De ritm, armonie, înflăcărare, vibrație. Ca o nouă dovadă că prin el lumea de pretutindeni se-nfrățește firesc, fructuos, minunat. Semn de perenitate neîndoios…
Adrian SIMEANU
