Fărădelegea lui Călin – Jadul ciril
Oricum nu poate fi corectă o țintuire pe loc după ce….
Dacă s-ar ține cont totuși că agentul face și desface, că înlesnește încheierea unui contract, clauza de neconcurență ar trebui să nu existe. Oricum, nici cumulul de cauze n-ar trebui să condiționeze dispariția clauzei, în speță adunarea denunțării unilaterale și nerespectarea preavizului, ba chiar inexistența unor motive grave aduse comitentului la cunoștință, el fiind și denunțătorul. Sau rezilierea contractului de către agent, urmare a culpei comitentului. Însăși poprirea de la anumite acțiuni poate constitui motivație pertinentă a agentului, semnalând instanței prejudiciale grave ale aplicării in integrum sau doar parțial a clauzei de neconcurență. (Art. 2093)
Art. 2094 reprezintă o sumă de nederogări, pentru a nu leza și defavoriza interesele agentului. Deși se putea face la Art. 2079, 2080, 2084, 2085, 2086 vreo trei alineate, 2091 și 2092. Astea constituindu-se în dispoziții imperative.
Finalul capitolului X completează legislația pentru agent și comitent cu dispozițiile de la contractul de comision. Dar știam. Și cu cele pentru contractul mandatului de reprezentare. (Art. 2095)
Să nu se fi înscris în Codul Civil despre interpuși, ce-ar mai fi scăpat țara de…. Noua filă de lege propune intermedierea ca mijlocitor la încheierea unui contract între clientul intermediarului și o altă persoană, obligația principală fiind de punere în legătură, fără a fi considerat prepusul clientului ca în alte articole, independent fiind. (Art. 2096)
De presupus că jobul putând consta și fie dintr-un singur contact cu terțul, se poate trece la remunerare. Și nu mai departe de plata către agent din capitolul anterior, primește intermediarul doar dacă urmare a acțiunilor sale contractul se încheie. Și tot ca la agent, lipsa unei convenții, a unei conveniri de preț plătibil, se iau în considerare uzanțele în astfel de contracte. (Art. 2097)
Ne, ne, ne! Nu așa! Invocându-se anterior uzanțele, de ce să nu se aplice o atare practică și pentru cheltuielile intermediarului. I se achită numai dacă e o astfel de stipulare expresă în contract? (Art. 2098)
Că sunt mai mulți intermediari, nimic de zis. Însă este greu de crezut că toți vor convinge terțul să decidă încheierii de contract. La fel de nepermisă mi se pare cotarea egalitară la remunerare. Sigur numai unul sau doi din zece, de exemplu, poate/pot să-și treacă în palmares succesul. Aici sunt două spețe. Cea cu mai mulți intermediari, dar un singur contract, ceva mai mult decât imposibilul, dacă nu sunt membri ai aceleiași firme. Și cea în care sunt mai multe contracte și mai mulți intermediari. Remunerarea aceeași, egală. (Art. 2099)
De le pui în antiteză, potrivnice vor fi. Avantajele prezentate și interesele clientului. Însă cum să faci un asemenea gest, să suprasaturezi de informații în beneficiul terțului, lezând cu bună știință clientul? Cine te mai plătește? Terțul? El a primit mai mult decât se aștepta. Și-a văzut sacii în căruță, te poate ignora pe tine, intermediarul și trece direct la tratative ignorându-ți rolul, chiar în cârdășie cu angajatorul tău. (Art. 2100)
O noutate interesantă. În sfârșit o sancțiune clară matematic. În contra comunicării încheierii contractului de către client, nu mai târziu de 15 zile, remunerarea inițială se dublează! În aceleași condiții se desfășoară operațiunile de informare și dacă este inserată în contract o valoare de remunerare în funcție de cea a contractului. (Art. 2101)
Rolul intermediarului se poate extinde la reprezentarea clientului când se încheie contractul cu terțul. Pe hârtie numai să fie. (Art. 2102)
