Fărădelegea lui Călin – Gadul ciril
În altă parte putea fi altfel.
Doar în Codul Civil veți găsi persoana transformată în… chestie. Sub forma unui client ,,procurat”. Ca să i se poată face agentului plata comisionului, fără să fi mișcat vreun deget în sensul indicat de contractul său și pentru contractele încheiate. Evident, în acest caz, nu de el. Motivul se pierde în negura timpurilor sale profesionale, clientul fiind ,,dobândit” anterior pentru același tip de contract sau act, tot el beneficiarul contractului încheiat pentru comitent, cu omisiunea insului căruia i se datorează laurii. Dacă ,,oferta” Art. 2083 a avut o latură ,,leneșă”, cea lucrativă nu putea lipsi, varianta generalizantă de la lit. a) fiind particularizată la lit. c): clientul face parte dintr-un grup sau o regiune, determinat și pentru care s-a emis o împuternicire exclusivă.
Înainte, după…. După. La ceva vreme de la încetarea contractului de agenție, dar într-un termen de bun simț și numai pentru intervențiile agentului din timpul contractului. Ce are a face ,,… comanda emisă de terț a fost primită…” cu contractul? Unde este acțiunea sau mai bine zis, e de ajuns să fi primit agentul comanda, ca acesta să fie recompensat? Despre totala împotrivire de plată a comisionului, Al. 2 explică de ce surplusul agentului anterior. (Art. 2084)
Comitentul se pliază la rândul său pe calapodul legal al agentului, dar pentru a ,,naște” (ca în pelicula Păcală: ,,Naște un bărbat!” – comparație motivată de genul cuvântului: masculin) dreptul la comision: să-și achite obligațiile contractuale față de terț; să fi trebuit să și le achite ca în cazul anterior (de ce nu în același paragraf adnotarea?); și terțul și-a achitat obligațiile din contract. Răsărită parcă de neunde (am verificat: până aici nimic!), plata se face în ultima zi a lunii din trimestrul ,,… pentru care se datorează.”. (Art. 2085)
Încadrabilă în setul de normale, dar deloc necesară (ca repetiție), tevatura plății comisionului când agentul și-a îndeplinit misiunea, dar contractul, de ambele părți, nu a mai fost executat. Uzând de aceeași bază, contractul neexecutat, comisionul ,,… se stinge…”, dacă faptele sunt imputabile agentului, sau se diminuează proporțional cu parte a de vină. Parcă prea e luat la bani mărunți cazul…. Acu că terțul a executat doar parțial contractul, agentului revenindu-i doar o parte proporțională cu execuția. Corect e? Nu! Fiindcă nu reiese din acest alineat vreo vină a agentului. La fel și la Al. 4. Nu se spune nicăieri și nici nu se poate presupune că s-ar fi primit vreun comision, ci că există dreptul și are un cuantum: ,, În ipotezele prevăzute la alin. (2) si (3) comisioanele primite vor fi rambursate, după caz, în tot sau în parte.”. (Art. 2086)
Dacă tot s-a pomenit trimestrul, hai să fie considerat ca fiind deja definit și bun de ,,tipar”. Să calculăm deci. Al. 1: să se trimită copiile după facturi, la 3 luni, ,,… precum si descrierea calculului valorii comisionului.”. S-o luăm pe bâjbâite. Adică, avem un comitent care trimite facturile de pe la terți. Și tot el, cică, să calculeze comisionul. Tată! Frate! Agentul calculează comisionul (nu comitentul), dar el trebuie să fie măcar așa, o estimare după un abur de operațiuni matematice, în contract. Al. 2: spor la ambiguități. Agentul cere comitentului calcul și extrasele din registrele contabile. Alo! Al 3: că orice în afara celor deja stipulate se consideră nescrise. Și ,,Calculul valorii comisionului”, clamat în titlul Art. 2087, unde este?
