Fărădelegea lui Călin – Fadul ciril
Pensat, frezat, bibilit și spălat pe picioare.
O astfel de supunere pot pune în dreptul loialității invocate la Al. 1, cerință secundă bunei-credințe în tot ce realizează agentul sau prepușii lui, ca să se achite de obligații față de comitent. Însă cele cu adevărat împovărătoare se înșiră cu titlu de speciale la Al. 2 în ,,e” litere. Fiindcă de-aia-i oneroasă…. Să: ,,spuie”, nimirica să nu ,,rămâie” nepetrecut informațional pe la urechile comitentului din regiunile contractuale; facă pe dracul ghem la negocieri și chiar să încheie contractele în condițiile cele mai bune pentru comitent; respecte instrucțiunile, doar cele rezonabile; separe toate contractele când servește la mai mulți comitenți; depună bunurile… într-un depozit în așa fel încât să li se poată asigura identificarea. Aplicările de la contractul de mandat sunt valabile și aici cel de agent în situația substituirii. Deși bătusem cu gândul până acolo pe firul responsabilităților, Art. 2079 nu lasă nescrisă situația imposibilității îndeplinirii obligațiilor față de comitent și relația de interdependență cu informarea acestuia de îndată. Ca să nu-l pască sancțiunile și plata daunelor-interese.
Cum ,,duceam” lipsa chestiunilor…. Adică o băgare în aceeași găleată ,,articulară” parcă nu strica. De loialitate și bună-credință este obligat și comitentul față de agent. Și într-o cantitate mai mică doar cu o literă și un alineat, respectiv nu avem lit. e) și Al. 4, Art. 2080 se ,,repede” cu ,,speciala” și-n datoriile comitentului. Utilul combinat cu timpul și cantități îndestulătoare pentru ,,… mostre, cataloage, tarife și orice altă documentație…” de dat agentului, ca să-și facă omul treaba ca la… împuternicire. Sucite între ele, la lit. b) se cere informarea agentului, cele necesare numai (dacă n-o-nsemna tot ,,spuie”-tura toată dinainte, mai știi?). Iată o noutate la lit. c): să anunțe agentul când anticipează (o fi oracolul de la Delhi) că numărul de contracte ar putea fi mai mic decât cel propus contractual. Și să plătească agentul corespunzător (trageți concluzia legalului din toate punctele de vedere). Relația este clar una de reciprocitate în limitele fiecărui rol contractual. Date fiind acestea, ce a încheiat agentul, trebuie să aibă parte de feedback. E acceptat, refuzat sau neexecutat contractul cu pricina, comitentul informează agentul de starea acestuia.
S-o luăm cătinel. Adică agentul are doar menirea negocierii. Pentru ce să mai anunțe comitentul că nu mai vrea să ajungă la semnarea contractului pe acesta? Și-a făcut treaba, gata-i rolul. Dacă i-a plăcut… negociatorul, să mai poftească și altădată. Pentru așa muncșoară. (Art. 2081)
Alăturarea unor fapte, uneori, dă rău ochiului, chiar pentru unul nedus la biserica literaturii naționale. Măcar. Stabilitu-s-a că rolul și remunerația fac parte din același pachet contractual anterior. ,,… ca efect al intervenției sale.” sună straniu, de parcă a realizat ceva extraordinar și doar datorită acesteia merită să fie plătit. Altfel ce s-ar fi întâmplat? Era bătut agentul pe umăr, după ,,Mare ispravă făcuși!” i se oferea un ,,Mulțumesc!” și cu asta se termina? Și ca să fim corecți, menirea lui inițială fusese, doar la Art. 2081, de a negocia. Se poate și mai straniu de atât. După efortul depus, agentului i se flutură pe sub nas un cuantum fix sau variabil, cu raportări la câte i-au reușit, la ce valoare au, ca până la urmă să i se spună remunerației comision. Și-apoi i se plimbă retribuția prin uzanțe aplicabile ba-n locul de bătut palma pe contract, ba după ce bunuri s-au vehiculat. În al patrulea caz, de nu există niciun reper, primește o ,,… remunerație rezonabilă.”. Și care-o fi aia? Cu un pas și încă vreo patru înainte, Al. 5 alipește plata de alte stipulări și o transformă în comision. (Art. 2082)
