Cartea zilelor noastre: O carte avertisment
Dac-o mai fi nevoie de el. Dacă mai sunt fete, femei naive care n-ar ști ce le-așteaptă când li se promite marea cu sarea-n Occident. Care n-ar fi auzit de proxeneți mieroși la-nceput, brute mai apoi. Dispuși la ticăloșie, violență, crimă după ce le-aruncă-n viciul prostituției. Că doar pentru asta le duc în Spania, de exemplu. Fără pic de scrupule, precum narează-n cartea-i Stelian Țurlea, binevenit. Pentru cine are minte lucidă și ochi de citit. Pentru cine nu se lasă pradă, cu ușurință, minciunii. Mirajului ce, până la urmă, duce la suferință din plin. Ba chiar la pieire în cine știe ce locuri, mormânt necunoscut…
Publicistu` bucureștean a inclus în miniromanul* său o astfel de poveste tristă. Dureroasă foarte. Despre ticăloșia transfrontalieră. Coautori, români, cubanezi. Asociați odios în traficul de carne vie. Pe teritoriu iberic, în Castellon, de exemplu. Despre prostituție, teroare. Represalii dure pentru nesupunere. Coruperea poliției și nepăsarea multura dintre oamenii obișnuiți în privința asta. Da` nu chiar a tuturora, desigur. Că altfel povestea n-ar avea un finiș. Fie el și episodic, precum în cazu` de față…
Cutez a spune că, la Țurlea, trama polițistă nu predomină. Fiind numai un motiv moralizator. O variantă mai atractivă pentru-nfățișarea lumii așa cum este ea pretutindeni. În adâncuri întunecate, promiscui, chinuitoare. De nepătruns cel mai adesea. Stelian nu merge pe firul anchetei, polițienește vorbind. Ci sugerează mai degrabă evoluția ei. Lăsând totuși loc unei bătrâne centenare lucide ș-unui aprig detectiv local să afle ce și cum. Și să pună capăt, fie și numai pentru moment, flagelului în zonă…
Opul are nu doar relatare frustă, ci și nuanțe. Umor discret, sarcasm, satiră, peisagistică din ambele țări. Dialoguri adecvate, portrete realiste. Psihologie și literatură de tip criminalistic aluziv. Rostu` cert al poveștii fiind neîndoios acela de a trezi la realitate acele urmașe-ale Evei, care mușcă și azi din mere otrăvite. Căci nu tot ce zboară se mănâncă. Așadar, conaționali de ambe sexe, citiți cartea cât mai iute (de n-ați făcut-o deja), că nu vă pune probleme și-nvață de bine. Un sfat pozitiv nu strică nicicând, un text nesofisticat nu obosește nicicum. În vremurile astea slute, cu precădere…
Adrian SIMEANU
*Stelian Țurlea, Te voi răpi la noapte!, Ed. CRIME SCENE PRESS, 2019
