Fărădelegea lui Călin – Sudul țivil
Intră în scenă profesioniștii….
Agenturili…. ,,Ador”… ,,săvârșește”-le dexului. Că menirea comitentului este să ,,poruncească” după voie cui se încumete să se lase dirijat. ,,Bietul”… ,,sclavat” are o împuternicire de permanență…. Așa cred că s-ar traduce ,,… în mod statornic…”-ul propus de Art. 2072, arondat agentului. Ce va să facă acesta? Negocieri și încheieri de contracte, în ,,… numele și pe seama comitentului…”. Locul: în cel puțin o regiune determinată. Totuși: cine este acesta? ,,… un intermediar independent care acționează cu titlu profesional.” Fără să se poată confunda cu prepusul comisionarului.
Este cine este. Numai ,,bursier” nu i se permite pe piețe de valori și pe cele reglementate de mărfuri. Și nici intermediar. Brokeraș de asigurări ba. A! Era să uit. Nici nu muncește gratuit. Conform lit. c) din Art. 2073, Al. 1 și omologului din Art. 2072. Multe opreliști agentului. Să nu fie organ legal, asociat sau acționar reprezentant pentru restul de acționari, ,,… judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau administrator-sechestru în raport cu comitentul.”. Adică ,,mai nimic”.
Și nici orice nu i se permite. Să acționeze în interes propriu, în zona determinată de comitent, nu e voie. Nu pentru bunuri, servicii asemenea contractului de agenție. Permisivitatea agentului se oprește la reprezentarea mai multor comitenți. Comitentul însă are capacitatea de a încheia în aceeași zonă contracte identice cu mai mulți agenți. O exclusivitate nu prea potrivită zilelor noastre. Totuși, agentul poate lucra și la comitenții concurenți, dar să se stipuleze expres în contracte. (Art. 2074)
Ideea rămâne aceeași. Nu se mai potrivește zilelor noastre clauza de neconcurență, cea care impune restricții profesionale agentului pe timpul contractului și ulterior. Mai ales ulterior. Clauză ce rămâne valabilă doar în format scris și sub amenințarea nulității. Și-un dram de geografie cu demografie nu strică. Numai să fie românească (!). O expunere nefericită, necontrolată, cred, și neverificată înainte ca acest Cod Civil să iasă la lumină spre aprobare și respectare. Doar pentru o anume regiune, specificată în contract. Și ce era atât de important să o depui singură și apoi împreunată cu persoanele parte regional? Un ,,cu și fără” împuțina cuvintele inutile. Ajungea pentru cât să probeze că o extindere peste pământ și oameni poartă stigmatul depășirii de normă. Cum nici clauza nu are menirea de a depăși termenul propus, de confidențialitate: 2 ani. Nu voi mai insista pe repetiția neadecvată…. (Art. 2075)
Restrângerea domeniului de acțiune se întinde peste posibilitatea de a vinde sau a acorda amânări de plată în cazul creanțelor comitentului. (Art. 2076)
Și dacă nu avea clară menirea de purtător de sarcini, agentul devine și crainic pentru faptele ,,necugetate” din partea comitentului către terțe persoane. Nu lipsește nici atribuția de a conserva și asigura drepturile comitentului. (Art. 2077)
Formalitatea formei… contractuale. Ca la toate celelalte dinainte. Ce este și nou, și cumva de neînțeles se regăsește la Al. 2: dreptul de a obține de la partea parteneră contractual ,,… un document scris semnat…” cu toate punctele semnalate consfințite în contract. Nu trebuia cumva doar o copie legalizată a acestuia? (Art. 2078)
