Brigada diverse – A(g)ogică
8 iunie 2023
Salariul e una, durerile de cap, de stomac și de ficat, înainte mergătoare aflămurilor profesionale, sunt efectele unor alte cauze. Apoi fructul și leguma nu le ameliorează, credeți-mă. Tot carnea înviorează și pune orice individ pe fugă. În sensul accelerării ritmului în care poate face treabă. Așadar, doamnă profesoară, mergeți la un medic să vă recomande o cură de țesut muscular animal. Sigur va alătura minunatul popular pahar de vinișor după masă. Așa veți uita și de piață, și de salariul de profesor prea mic. Da’ să nu mai spuneți nimănui, să nu vă fure patentul însănătoșirii.
Poama rea tot poamă rămâne. Numai că a prins glas și de acolo, din gloata puterii a patra în stat, se laudă cu trompeta…. Parașuta bătrână (are riduri de un kilometru) are curajul – ăsta e tupeu de lepră – să dea calificativ prestației, prin ,,viu grai” – în loc de gură -, sale și a însoțitorului de (la) bord. Că Raț, că exploziv, că oral. Fir-ați ale naibii de panarame!
Cu revenire la profesorat. Inventica tot caută soluții. Cursuri de educație emoțională. O recentrare pe mintea copilului. Să-i faci pe plac, să-i intri în joc. Păi să ne întoarcem la grădiniță, să lăsăm mintea elevului să zburde în puținul pe care îl are, în logica precară instinctuală. Nu?
O altă falsă problemă: nivelul ,,slab” de pregătire la toate celelalte materii pe care nu le predă. Asta este preocuparea sumelor de mămici grupate facebook-istic. Privit astfel, sistemul de învățământ ar trebui desființat sau ar trebui înființată meseria de profesor atoate-materiile-știutor, validat de doctori în toate domeniile, academicieni, dar mai ales de comitetul de părinți. Dintre cei care nici bacalaureatul nu l-au luat. E bine, doamnelor? Vă alungă nemulțumirea? Ori doriți ca puradeilor voștri să nu li se mai ceară nimic la școală?
Reintru în jocul ,,Lovendal”-ului doar ca să le risipesc iluziile jurnaliștilor cu o alta. Tăbliță de smarald, portal către Paradis? Rugăciune, post și smerenie, aiastea-s ingredientele pentru călătoriile dincolo….
Poate intitulez articolul…. Fiindcă tot dau de școală și împerechere. Cazuri medicale care postulează că depresivul uită, iar maniacul vrea și ce nu se poate. Sexual vorbind.
Nu sunt de acord cu Miclea, însă nici nu-i sunt împotrivă. Logica și psihologia n-au ce căuta în liceu. Coptura de creier și cu preponderență interesul sunt la nivel prea mic și pentru percepere, și pentru căutarea unor astfel de profunzimi.
A mirare sunt privirile către gravidele vedete, a miros de bani. Un melanj josnic pentru ambele părți, dive și jurnaliști. Cât despre situația nonalunarelor…. Să fim serioși, nu sunt mai atrăgătoare.
Acum că am prins alături de nostalgia pentru albumul lui Salvo și chestiunea cu condusul, șoferul și pregnanta legătură între ei…. Dar eu mi-aș fi propus să găsesc proporția dintre nivelul de inteligență și costul automobilului. Știu, aș fi obținut rezultate surprinzătoare. Și neconcludente. Proști găsești pe toate drumurile.
Fu-ntr-o zi de mai și ninsoarea de anul acesta, fu și de ziua mea prin anii finali ai decadei 90-2000, dar ninsese la munte și de-un 1 iunie, acu vreo doi ani, de dădui drumul centralei. Și nu mă mai credea nimeni.
Oricine orice ar zice, eu cu Moldova avem relații infinitezimale. Oricât de Cluj ar fi Iașul, nu l-aș da pe Râmnic. Și vă spun ce opinau înaintașii la 1933: la noi nu se vorbește cu pi… ci cu pe. Un argument solid ca să rămân ceea ce sunt: muntean.
