Căruța cu virgule – Plângere
Cică Dumnezeu primește o plângere de la consilierul lui Cîțu…
– Petre! Petrică! Dă pe PNL! Dă, mă pe PNL, n-auzi?
– Doamne, GSP nu mai e! Demult!
– Petre, io am zis PNL, da?!
– Da, Doamne, iertare! Am rămas cu expresia aia a lui… știi Tu a cui!… Da` să știi că nici
PNL-ul nu se simte pre bine! Se dușmănesc de moarte, Doamne!
– Cuuum?! tună și fulgeră EL. Și io de ce nu știu, Petre? De ce n-am fost informat?! Aud?
– Doamne, am avut ședință de filială a Raiului… am fost cam ocupat cu organizarea la
Poartă… n-am putut să te informez la timp!
– Petre, Petre! Tu știi că eu când primesc informări, le citesc și mă consider informat!
– Știu, Doamne, știu! Că dacă nici Tu nu știi, nu mai știe nimeni pe lume…
– Hai, lasă, lasă! Ia informează-mă despre ce se mai întâmplă în ortodoxie?
– Adică?
– Adică în România, Petre! Câte țări ortodoxe cunoști tu?
– Doamne, iertare, da` ar mai fi și Grecia… știi Tu… Halkidiki… Thassos… Creta… Unde te
odihnești și Tu…
– Phiii! Da, mă! Ai dreptate!… Mhm! Dar am deviat de la discuție!… Deci?
– Ăăă, da! Păi, Doamne, la PNL cred c-a intrat Dracu`-Doamne, iartă-mă!- între ei! Că știi că
ăsta când se-apucă să-și facă PR, o face… dumnezeiește! Iertare, Doamne! Așa le-ncurcă
mințile ăsta și cu Mă-sa, de zici că au făcut toți un pact cu el! Ptiu, ucigă-l toaca!…
– Petre! La subiect! La subiect!
– Deci, Doamne iartă-mă, dar io nu-i înțeleg! Le-ai pus mâna-n cap de au ajuns la guvernare și
erau așa de bucuroși de ziceai că Te-au prins de picior! Ce mai! Erau în al nouălea cer!
Săracii! Ei nu știu că al nouălea cer nu e limita fericirii!… Și cum îți spuneam! PNL-ul ăsta a
făcut pe Dracu-n patru- Iertare, Doamne!- și s-a aliat cu flăcăiandrii ăia imberbi ce n-au
cunoscut gustul… păcatului politic, da` au zis că fac ei scară la cer până la Tine, cu ideile alea
ale lor!
– Adică?! Ce idei? Care idei? Că io nu i-am auzit vreodată să mă roage ceva!
– Exact, Doanne! Cică sunt de-ăia… atei! Care nu cred că exiști!
– Cuuum?! Cine-s mă, ăia?!… Și de ce nu-i știu pân-acuma, Petre? Parcă trebuia să mă ții la
curent cu asemenea situații!…
– Am greșit! Iertare, Doamne! Dar…
– Da, da, da! Hai, zi mai departe!… Stai! Ăștia ori sunt ai Ăluilalt? Și-au vândut sufletele?
– Nu știu încă, Doamne, că n-am apucat să le studiez dosarele atât de amănunțit! Dar până
diseară…
– Petreee! Mă, Petreee! Dacă s-ar fi întâmplat toate până diseară, cum zici tu…
– Știu, Doamne! Sunt un biet portar la porțile Tale, nevrednic de onoarea pe care mi-ai făcut-o
citindu-mi CV-ul acum… cine mai știe câte ere or mai fi trecut?…
– Mhhhm! PNL, zici?… Cîțu, Orban, Barna, Cioloș, Simion… zise Domnul mângâindu-și
barba proaspăt și meticulos aranjată de Bărbierul din Sevilla. Mă, parcă mai erau unii… cum
le zicea… PSD, parcă?… Ăia de se zicea că i-am uitat la guvernare! Ăia ce mai fac? Că n-am
mai auzit nicio rugă de la ei!…
– Sunt bine, Doamne! Sunt bine! Nu foarte bine, da` orișicât… Se putea și mai rău pentru ei!…
– Atunci… Fiat Lux! Să fie lumină!!
– Iar, Doamne?! Ai mai zis odată și tot nu s-au luminat! Și acuma nu le mai plac Fiat-urile, să
știi! Le plac altele…
– Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăția cerurilor! Notează, Petre! Notează, că
iar mai apare vreunul ca Moise ăla, care scrie după ureche învățăturile mele în vreo carte!…
– Notez, Doamne, notez!… că… a… lor… este împărăția… cerurilor! Notat! Unde o arhivez? În
Vechiul sau Noul Testament?
– În Neo… Ptiu!… Mă iert pe mine însumi! Deci, Petre! Eu zic să mai așteptăm să se
plictisească până și Ălălalt de ei și de vrăjmășia lor, și după aia… vin Eu… cu mintea de pe
urmă… cum facem noi de obicei! A?!…
– Genial, Doamne! Colosal! Universal! Ești Dumnezeu… adică… ups! chiar ești!… Iartă-mă,
Doamne, da` sună cineva la Poartă! Mă duc să văd cine e!
– Da, știu că sună! Eu i-am chemat la Mine! Sunt doi muritori tot de-acolo de unde se ceartă
ăia de care zici! Petre! Pui covorul ăla roșu, protocol de grad zero pentru ei! Fanfara cu
îngerași… tot ce trebuie, da? Mai scoate-i și p-ăia la treabă, că s-au îngrășat de-atâta huzur! Și
cei doi chiar merită, că au avut un scop în viață, au trudit și au suferit să câștige și să facă și pe
alții fericiți!
– Cine sunt, Doamne, dacă-mi e permis să-ntreb? Că nu-mi aduc aminte să mai fi activat
Protocolul Zero vreodată…
– Un sportiv și un actor, mă, Petre! Știi că ei îmi plac mie!… Și-i iert, mă! Îi iert pe toți!…
