Fărădelegea lui Călin – Vidul țivil
Mai bine ca la…, înainte. După….
Dacă am propus avansarea celor necesare mandatarului, spre binele ulterior și evitarea problemelor de natură juridico-civilă, este pentru că s-a strecurat o portiță în Art. 2025. O legiferare a expresiei ,,mandatarul nu dă curs mandatului dacă mandantul nu pune la dispoziția sa mijloacele și sumele necesare executării acestuia” ar fi șters orice urmă de viitoare litigii. Inserată după textul Al. 1, obligația mandantului – din urmă – ar fi înlăturat ajungerea la proces când restituirea cheltuielilor ,,… rezonabile…”, alături de dobânzile aferente, nu s-ar fi produs.
Astfel nu s-ar produce prejudicii și n-ar trebui reparate ca în Art. 2026.
A zecea oară și nu ultima dată când titlul oneros joacă la dublu. Deși nu cere plată, ci impune obligații, deși nu se duce la îndeplinire mandatul, mandatarul trebuie remunerat. (Art. 2027)
Efecte…. Mai curând ar fi vorba de toate bubele ce-i pot cauza neajunsuri mandatarului. Să fie acest prilej cel mai nimerit pentru a uza de ,,afacere”, care ca termen nu este chiar atât de generos cu înțelesurile multiple? Chiar fiind vorba despre mai mulți inși ce dau credit altuia ca să se ocupe de o obligație comună. (Art. 2028)
Și un articol pozitiv pentru mandatar. 2029 îi dă posibilitatea de a reține bunuri primite pe timpul executării mandatului, ,,… de la mandant ori pe seama acestuia.”, ca să fie sigur că primește ceea ce i se cuvine în schimbul serviciilor sale.
Era de așteptat ca mandatul să înceteze în condițiile cunoscute legale ale contractelor. Că ar mai fi câteva în plus, cu atât mai bine. Dar cu atât mai rău că nu vine cu chestiuni inedite. Așa se poate revoca și contractul, la dorința uneia sau ambelor părți, aici mandantul fiind cel cu puteri de decizie, precum și mandatarul poate renunța la mandat. De asemenea, moartea, incapacitatea, falimentul oricăruia dintre cei doi protagoniști încheie definitiv relația, scopul și izmenirea lui. La final, însă, avem o derogare, mandatul continuă dacă se intenționa încheierea de acte a unei activități neîntrerupte, dar tot se respectă dreptul de revocare, renunțare, fie al părților, fie al moștenitorilor. (Art. 2030)
O singură excepție nu poate revoca mandatul: dacă nu există acordul mandanților multipli. În rest, mandantul unic poate revoca după voie mandatul, indiferent de felul contractului și de irevocabilitatea lui. Iar dacă angajează pentru același deziderat un alt mandatar, cel dintâi se poate considera eliberat de obligații. (Art. 2031)
Totuși. Obligațiile în sens invers trebuie executate. La ele se adaugă și compensațiile determinate de prejudiciile aduse prin încheierea mandatului nejustificat sau pe neașteptate. Despre irevocabilitate…. Revocarea împuternicirii se consideră nejustificată când nu i se poate imputa nimic mandatarului ori situațiile nu sunt nici fortuite, nici de forță majoră. (Art. 2032)
Nefiind nimeni de capul lui, revocarea ajunge în ,,gura întregii țări”, notarul care a autentificat procura și o revocă, va comunica imediat Registrului național notarial. El sau altul trebuie să verifice dacă la încheierea actului propus de mandant mandatul era nerevocat. Ca să-mi calchiez un confrate…. Da’ ce spun eu în gura întregii țări? În gura întregii lumi! Tot ce se spuse înainte este perfect valabil și când autentificările de acte sunt realizate de ,,… misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României.”. (Art. 2033)
