CulturăPropoziții pretențioase

Propoziții pretențioase – Amiduri

Mă prostesc. Mă încăpățânez să termin lista cuvintelor buclucașe și cu nicio legătură beletristică. Precum este amfoter, o ciudățenie chimică reactivă după cum găsește substanța, acid sau bază, taman invers comportându-se cu fiecare. Cu aceeași părere și despre amidază, o altă năstrușnicie care ,,rupe” carbonul și azotul și ajută la compunerea apei.
Lunguță Domneasca. Contrar așteptărilor, lucrul pe la casele ei a fost neașteptat de puțin. Nu era zona noastră de confort. Asta și pentru că de ceva vreme se mutase nea… cu atelierul de pe Păun Pincio și-și afișase lucrările, căzănele, pazii randalinate, burlane și boboci – de nu-mi amintea statuarea lui vizavi de corpul vechi al liceului Ștefan cel Mare, nici peste doi ani nu știam cum le ziceam de obicei rozetelor – la vitrina de la stradă. Urcai două trepte și ajungeai înăuntru. La două case – la fel, cu zidul hotar de proprietate – ne-a purtat tata într-o aventură…. Cine-și putea închipui că după ce intri în curte pe un gang mai larg decât altele, după ce se termină imobilul prelung, în care locuiau deja două familii și rămâne un loc goluț până la un gard de plasă și se face o cărare prin vie, prin care mergi, mergi și dai de o casă. Din cele vechi, dar pusă un pic pe picioare. Păcat că ochii ,,magici” ai hărților din satelit încă nu pot oferi public ceea ce ne tot amăgesc că văd până în măruntaiele universului. E cam ca omul care din cauza apropierii nu-și poate vedea (clar) vârful nasului. Cărăușia a fost cea mai grea misiune. Aproape 80 de metri de drum făcut pe bucăți. Din mașină până după intrare. De la intrare până la vie. Și de la vie până la casa clientului, căruia nu i-am ascuns o vreme mirarea că ar putea locui cineva în buricul târgului și totuși să se simtă ca la țară. O vreme printre picături de cositor, după ce amorsam suprafețele zincate cu apă tare…. Dar p-astea le-am mai formulat deja în sute de feluri. Deci pluviale pe unde a dorit proprietarul.
Fuse și nu fuse pe vizavi. O doamnă ,,doctoră” pentru nu știu ce jghebuleț deasupra ușii…. Din ce mi-a mai rămas prin cap, să zic că n-am făcut nimic. Deși nu sunt chiar atât de amnezic.
N-a rămas, din ce participație am avut eu, decât casa tantii Nela, mătușa lui nea Tibi. Tata și Cristi au mai fost la Pătrățica (apelativ din ,,dex”-ul lui Cristi) – fiica lui Pătrățel – vecina cu pozele de cruci de mai la vale cu un imobil și deasupra, pe acoperișul casei de lângă 9 Tei, unde are Liviu magazinul cu șuruburi, vopsele etc. Am evitat o cerință a lui Sifonaru cu ,,Cine dracu se urcă pe Everestul tău? Nebuni au fost ăia dinainte s-o construiască!”, pe colț, unde este lindabul roșu, la cruci pentru alte prostioare ce puteau fi remediate de proprietar – ridica burlanele și nu mai curgea pe lângă ștuț – și cam atât. La tanti Nela tot jgheaburi și burlane și câteva table pe unde erau pe fugă gata de desprindere. Și încă o ratare în capătul opus al străzii, aproape de Eroilor, pe o fundătură ,,crestată” urbanistic între casa lui Gerald și țiganii de lângă fostele butelii, un doritor de țiglă metalică, după a cărui analiză de acoperiș și calcul gratuit a refuzat categoric și a revenit la tabla lisă, dar în ,,partitura” ritmico-ciocănească a altora.
Și-am mai epuizat o stradă…. Dacă o iau agale spre Spital, călare pe ,,Principe Ferdinand”, am parte de momente blânde la cele câteva case bătrânești, scăpate de furia blocadiadei socialiste și de oameni la fel de domoli și pașnici. Cu o mică excepție scuzabilă. Nu toată lumea este în toate facultățile.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share