EditorialFărădelegea lui Călin

Fărădelegea lui Călin – Lidul țivil

Dragu mi-i, da’ nu mi-i drag….
Uneori și eu am îndoieli că urmare a instinctului am luat decizia potrivită de a da curs ,,invitației” legii de a o citi cu atenție și prin selectarea părților care ar prezenta interes deosebit. Oricine poate spune nu unei oferte: imediat după momentul propunerii, până la încheierea unui act de consfințire a acceptării sau oricând după. Urmările fiind evidente: înțelegerea pică, efectele ulterioare, în virtutea inexistenței actului, sunt caduce, cele dinainte poartă sarcina responsabilității.
Nu m-ați fi auzit acum șase-șapte ani susținând textual o idee, de altfel banală, normală. Încât consider un câștig personal această conveniență: eu lecturez, legea îmi oferă un limbaj diferit și pe deasupra apelul continuu la rațiune.
Așa găsesc prin recompunerea părților împrăștiate în Al. 1 o logică…. ,,În absența unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat…” cuplat cu ,,… și-a oferit serviciile… direct mandantului.” dă de gândit. Nu se potrivesc defel. Exista deja aprobarea, cât să facă din absența împotrivirii o irelevanță. Și-apoi contextul. Mandatul nu este doar un accept tacit, cum sugerează titulatura Art. 2014, ci un act parafat, legitim. Al. 2 recurge tot în linii generale, ca într-unul dintre articolele precedente la varianta adaosului de legalitate din alte acte juridice cu putere de lege, uzanțe și practici statornicite.
Funcționează sau acționează mandatul, nu s-a stabilit de comun acord un termen, după trei ani nu mai are valabilitate. (Art. 2015)
O pregătire…. Cât de cât. Nimic. Se decretează în părți separate mandatele. Generalul permite doar acte de conservare și de administrare. Expresul extinde gama de mandatare la încheieri de acte, înstrăinări, tranzacții, cambii, intentări de acțiuni în justiție…. Mandatul, să-i zicem de execuție, deși nu există o asemenea etichetare, include și actele necesare. (Art. 2016)
O concluzie certă: depășirea mandatului este interzisă. Dar se admit și abateri, când mandantul este imposibil de contactat, a cărui lipsă n-ar afecta cu nimic hotărârea mandatarului, se prezumă a avea acordul mandantului pe baza împrejurărilor. Însă tot trebuie să-l anunțe despre schimbări. (Art. 2017)
Sunt pe punctul de a exclama din nou. Dintr-un singur foc – a se lua de alineat – sunt împușcate două mandate cu: titlu oneros, titlu gratuit. Invers înfățișate față de Art. 2010. Lor li se aloca portretele-robot ale mandatarilor. În noua ordine propusă avem calitățile bunului proprietar și ale afaceristului chitit pe propriul business. Un asemenea mod de a fixa comportamente…. Jaloane scuzabile în lupta dreptății cu nelegiuirea…. Deși nu trebuie multă minte să pricepi că după… relațiile s-au încheiat, se insistă pe forțarea mandatarului de a da socoteală ,,… despre împrejurările care au apărut ulterior încheierii mandatului…”. Păi mandatul dus la final nu determină și desființarea procurii? Ce revocări sau modificări să aducă unui act fără valoare juridică? (Art. 2018)
Și este corect ca mandantul să primească mai mult decât i se cuvine? Și este corect ca mandatarul să permită primirea unui surplus la ceea ce s-a angajat? Cât despre socoteala datorată mandantului despre gestiunea mandatului încredințat, nicio îndoială. Abia acum se menționează conservarea, la Al. 2, bună pentru perioada în care bunul obținut de mandatar va sta la el până să-i revină mandantului. (Art. 2019)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share