Brigada diverseEditorial

Brigada diverse – Blo(c)uri…

10, 11 mai 2023
Băgăcios din fire, adică mă furnică pe sub piele să iscodesc, să intervin de cele mai multe ori din rațiuni personale chimico-fiziologice – o reacție luată de neavenită -, m-am trezit într-o gară și apoi în tren să o interpelez pe doamna Răduță. În urma citirii cu hopuri a romanului Vremea moroiului, am dorit să-i adresez câteva întrebări referitoare la stilul bizar de eclectic – atunci așa îl percepeam, dar nici azi nu sunt cu mult mai departe – în alegerea cuvintelor din propoziții/fraze, faptelor și locurilor. De fapt erau doar constatări, nu chestionări pure. Pe finalul convorbirii – nu terminasem încă lectura, mai era cale lungă de reformulat realitățile, de încropit scenografia, rolurile și în primul rând logica – doamna Viorica mi-a ,,trasat” un avertisment pe un ton ferm: ,,Dacă vă place Băsescu, să nu citiți!”. Nu-mi plăcea, de o asemenea tipologie, gândire-expunere-fizionomie, fug ca de dracu. Dar esența divagației are legătură cu un alt imperativ, găsit printre zecile de follow-uri introduse fără de știre de facebook, pe care am ținut să-l subliniez. După ce mă bug-uiesc sute de postări cărora nu le mai face nimeni față la șters, la interzis și la ne mai vedere, vine unul cu un text la fel de imperativ, citează câteva rânduri dintr-un blog, susține că ,,… ecoul ultimei lopeți… stins în cimitir…” – de parcă nu eram sătul de moarte – nu-i aparține și ,,sfătuiește” să nu citim dacă n-avem psihicul tare. Păi măi nea Mihai V., a vorbi despre lucruri morbide înseamnă să am capul pe umeri sau să nu-l am deloc?
……………….
Eminescu era la fel de încăpățânat. Se gândea și el la datoriile țării, deși proiectul feroviar, parcă francez, a dus România înainte și a mai redus distanțele propășirii dintre noi și restul lumii cu unul sau două decenii. Nu mai mult. După 140 de ani tot alții încearcă să ne mai ridice din mocirla mentalului rustic. Iaca niște greci, care nu în căutarea istoriilor dacice presupuse sapă patru tuneluri prin Carpați.
Criza de pe piața muncii s-a produs din cauza saturației veniturilor. Destui au atât de mulți bani din cine știe ce tranzacții și moșteniri încât pot să-și servească propriile cauze fără înregimentarea în instituții de stat sau companii private. Criza se poate transfera ignoranței angajatorilor de a lua de-a gata ceea ce statul român și părinții pregătesc o bună perioadă, de cele mai multe ori degeaba și pur formal. Copilul merge ca oaia și la școală, și la meditație, găsește scuze pentru eșec dând vina pe ,,mediul ambiant” nepropice la momentul ratării, la rându-le și profesorii, și părinții adoptă soluția ori a maximizării neîmplinirii scopului, ori a trecerii peste el cu ușurință. Fără analiză, fără identificarea deficiențelor, fără aprofundarea posibilelor lipsuri din cunoștințe și mai ales cu reacția individului la punerea lor în practică. Etc fiindcă discuția se poate purta pe varii coordonate. Astfel că lumea toată începe să creadă că doi ani de facultate rezolvă găurile de pe piața muncii. Vă spun sincer. Nici cei trei ani făcuți de mine, nici patru executați de alții nu reușeau să fixeze toate informațiile din cursuri. Nici doi de la masterat. Dar acolo sunt cunoștințe mai puține din mai puține module.
De ce-o fi atras Nostradamus atenția omenirii cu bazaconiile lui, habar n-am. Parcă nu fabulau și alții pe câmpiile minților defecte. Și cine pune botul la interpretările unora și altora – acu c-ar fi vreo șapte predicții majore pentru următorii ani – este dus cu pluta.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share