Fărădelegea lui Călin – Uedul Țivil
Două mii. Ani de geambășie….
Și ce-mi mai plăcea ,,incumbă”. Și cum ajunge el și-n Codul Civil spre a fi distribuit vinovatului care trage ponoasele din grava-i culpă și intenție, deși nu singur a servit ca transportator unui bun. Totuși, când nu se găsește vreunuia în mod special o vină, atunci fiecare plătește în proporția convenită de la început. Posibilități însă pentru oricare dintre transportatori să se disculpe, având câștig de cauză și varianta de a nu participa la acoperirea pagubei. După mine de-ar fi, aș cere și la primire, și la predare să se facă verificarea bunului, să fie toate în regulă precum scrie în contract. Cum nu eu sunt persoana decidentă, în România merge și așa, cu prezumarea că bunul trecut de la un transportator la altul este ca prima dată, neatins. O trecere tacită, ca să ajungă la destinație cine știe cum…. (Art. 2000)
Cineva trebuie să și încaseze. Deși se plătesc și înainte serviciile de transport, la Art. 2001 se consfințește doar plata la final și indiferent cum se face translarea bunului, succesiv sau combinat, ultimului din lanțul ,,călătoriei” îi revine încasarea. Tot el răspunde pentru remunerarea tuturor celorlalți.
O fi obligat, dar are asigurare de răspundere civilă? Deoarece nimeni dintre clienții transporturilor obișnuite nu are habar de așa ceva. Cum nu știe nimeni că obligațiile de îmbarcare și debarcare a persoanelor – cred că și bagajele lor – cad în sarcina exclusivă a transportatorului. Și mai ales dintre toate, călătorul trebuie adus la timp, nevătămat și în siguranță la destinație. Cum nici asta nu se prea știe, suntem toți bătaia de joc a lor. Cei mai pasibili de rigorile legii fiind cei de la Cfr. Nu singurii cărora nu le pasă de cele trei definitorii reguli. Mai bine, când știi că nu ești în stare să le respecți, ca la Al. 3: refuzi. Cu condițiile impuse de cazuistică. Sau accepți sub aceleași auspicii. (Art. 2002)
Pornirile personale referitoare la încăpățânarea de a merge mai departe, chiar dacă am de trecut cu vederea, măcar și superficial și nu pe deplin încredințat că pricep chiar tot, mii de articole de lege, sunt îndreptățite. Ce doresc? Să vă cunoașteți drepturile. Fiindcă există, pot și trebuie să fie puse în aplicare.
V-aș spune răspicat să renunțați la o călătorie nu pentru că așa stă scris în cod, ci pentru că e uman să aveți parte de un tratament omenesc. Da, refuzați să urcați în microbuz dacă nu vi se oferă un loc, nu neapărat aferent numărului de pe bilet, ci aferent plății făcute. Da, urcați cu copiii, dar cereți transportatorului să vă asigure loc și pentru el, ca să nu obstrucționați cu lipsa de spațiu pe ceilalți călători. Da, refuzați să vă țineți între picioare sau pe hol bagajul, transportatorul este obligat să vă asigure, cu limitele impuse de capacitatea vehiculului, un loc special, în siguranță pentru bagaje. Presupun că prepușii de la Al. 2 sunt angajații transportatorului, controlorii, șoferii etc., altfel nu sunteți obligați nimănui altcuiva să vă conformați. (Art. 2003)
Aș fi fost curios sub ce formă sau până unde merge răspunderea pentru moartea călătorului în primul rând și apoi pentru vătămare. La ce articol din codul cu penalități se încadrează culpa. O dată fiindcă a trecut timp destul și am uitat și a doua oară așa, să știe și cititorul mai pe înțelesul lui. Al. 2 ridică numărul repetițiilor despre răspunderea pentru întârzieri și neexecutări de transport la cel puțin 3. La fel și renunțarea beneficiarului sau expeditorului la transport, aici călătorul, care este îndreptățit să anuleze din cauza întârzierii transportul și să ceară să i se ramburseze suma. Am fost în situația de față, la rambursare, de câteva ori. Cfr-ul furându-mi tva-ul pe motivul că ăsta este prețul renunțării benevole online, deși n-am auzit la plata directă cu bani o asemenea enormitate ilicită. Întâi, domnilor, trebuie specificată paguba, clasa din care face parte…. Nu este normal să folosești ,,pagubă” când ai de a face cu o persoană. Numai bunurile personale pot face obiectul ei. Însă cazuistica este infinită, de aceea trebuia oferit măcar un exemplu pentru ghidaj. Avem puse la vinovății sănătatea precară a călătorului și un terț ce nu are nimic de împărțit contractual cu transportatorul. Plătește și transportatorul pentru îndăunarea călătorului prin mijlocul de transport și starea angajatorului și a angajaților lui. Clauzele contrare n-au nicio valoare legală. (Art. 2004)
