Brigada diverse – Moro(g)an
5 mai 2023
Este, dar va fi fost! Asta fiind soarta scrierii. Ce azi pare să fie o zi de naștere, mâine, la publicare nu mai reprezintă nimic.
Vrăjeală. Ba că a fost explozie, ba că de fapt ei au detonat racheta uriașă ce se dorea pornită spre Marte. Apăi, bre Eloane, de nu punea umărul năbădăioasa Nasa, rachetele tale n-ajungeau nici măcar până la Lehliu. Ăi fi și tu tot un Gates.
Ajung la replica personajului Căpșună: ,,Nu știu ce v-a spus Costel. Știți, el se exprimă…”. Cum să te uiți în gura unui copil de șapte ani cu capul nici măcar țăndări, ci doar zeamă de creier neînchegată? Că a fost pilot pe Marte, că s-a întors în timp ca să salveze omenirea. Nu vede nimeni în audiția asta fabulantă măcar puțină anormalitate? Nu pare deloc scenariul unor filme sf?
Chiar așa să umble câinii cu covrigi de aur în coadă de dau ăștia pe un apartament peste un milion în Tokyo? Și e doar jumătate din unul soi.
Fiecare cu nebunia lui. Arabii saudiți cu proiecte megalomanice întinse pe sute de ani. Orașe pe o linie în deșert, întins pe mii de kilometri. Cu straturi subterane, de suprafață, cu energie eoliană…. Peste cinci minute nu se mai știe ce va fi, darămite peste….
Experimente inutile. Nu trebuia una despuiată, căreia să i se țină pistolul la tâmplă sau să i se urle în față pentru a demonstra că rasa umană este una ce se urăște individ cu individ. E suficient să-i zici ,,Dă-te mai încolo.” oricui ca să-i sară muștarul.
Lupeni. Păi dacă dai drumul la 1000 de femei noaptea, cum să mai ajungă acasă prin localitățile limitrofe și cum să nu rămână pe la unul sau altul ca să-și ostoiască oscioarele după atâta muncă, chiar și în schimbul unor plăceri mai mult sau mai puțin dorite? Așa-i când ai de-a face cu atâtea femei, le transformi pe ele și orașul în desfrânați.
Atâta mai trebuie, avioane electrice. Și când o da borșul pe nas bateriei chinezești, cum mai ții aeropurtatul pe undele văzduhului fără să se prăbușească?
De-alde Ane dedate la infracțiune, bete, drogate, am mai văzut. Și furioase că cei prezenți, martori și participanți la trafic, ar fi precum ele: irascibile. Ba chiar una dintre ele plină de substanțe farmaceutice, să se țină pe picioare după întâlnirile cu fel de fel de… doritori.
Știam, tocmai de aceea mă tot înfig în grumazul învitejaților că am avem și noi planetă. E doar cât un bob de linte în fața soarelui.
Scoateți-i, frate, pe linia moartă. Ce bază statistică să aibă cei ce fac legi cât să le reducă din muncă profesorilor după abia 15 ani? Abia când au dat de gustul satisfacției le tai craca de sub tălpi?
Termenul vecinătate este generos și nu prea. Alăturat unei linii de șase kilometri rurali, dă impresia și siguranța că nu au auzit jurnaliștii știrii ,,de mare interes” de expresia vecini între ei. Altfel distanța ce depășește suta de metri, mare și așa, exclude orice tip de apropiere.
Tot cea Ană. Contesă, cică, dar și frumoasă? Arată ca…. Nasu-i curge-n gură, părul să juri că e mătură clasică de paie. Fața….
Și nu le-a zis extraterestrul: ,,Ce vreți, măi pricăjiților? Ce e cu costumele astea caraghioase pe voi?”, ,,Nu știi, bre? De astronauți!”. Și găliganul de trei metri…. Câte fantasmagorii la unii americani.
