Fărădelegea lui Călin – Ledul țivil
Nu e încotro direcție, altfel aș fi lăsat baltă acest nesfârșit transport, din cauza căruia am început deja să reacționez în gura mare pe stradă. Și nu e bine nici ca mine, ca ei sub nicio formă.
Legea nu se mai aplică, arar, deși stau încuiat o mare parte din timp în cutia căsuței de cultură, se mai zărește câte-o ,,zebrată” care se promenează doar fără țintă precisă. Pică fraierul, de bine, dacă nu, îl triază după o selecție oacheșă…. Ce s-o alege de noi cu atâta ,,rotărie” stradală….
Nu este obligatoriu să circuli, iar de transportat altceva decât propriul hoit haotic, specialități ca documente, bani cash, bijuterii, titluri sau orice are valoare mare – aș fi completat și importanța, era necesară, ba chiar bate valoarea oricând -, cu siguranță nu devine o datorie pentru un oarecare cărăuș. Oricum, doar necazuri aduce o astfel de marfă. Implică să ai la dispoziție, în situațiile cunoscute, pierdere, alterare, deteriorare, contravaloarea declarată a acestora. Însă, declararea în contract a unui alt bun decât cel transportat, că ,,se alege praful” de el, transportatorul este exonerat. (Art. 1988)
Cum spuneam, atâtea amintiri. În anul aferent numărului de sus eram în armată, plantam copaci pe colinele Clujului. Iar când fu să vină ziua copilului, cea internațională, mi se mută cartierul general la Independența….
Fie cum o fi de rău, despăgubirea n-o să-l sărăcească pe proprietar. O spune legea specială. Care-o fi, doar Codul Civil știe și nu dezvăluie. (Art. 1989)
An de an 89. Început c-o liberare – de armată, să nu se confunde cu ispășirea vreunei pedepse corecționale, deși cam așa a fost – și terminat cu o revoluție.
Intenția este mama premeditării și acțiunii contra perceptelor și regulilor. De aceea și transportatorul ce are asemenea manifestări plătește fără număr. (Art. 1990)
Piețe de universitate, mineriade, revolte în armată, încercări eșuate la facultate, ratări prin neprezentare la reprezentativa muzicii militare, revenirea pe făgașul industriei intercooperatiste.
Și-acum cele n situații – sunt mai multe de le adun cu bucata – când transportatorului nu i se poate imputa nimic pentru triada deteriorare-alterare-pierdere. La încărcare-descărcare, când expeditorul/destinatarul le execută. Când nu este ambalaj sau este defectuos, dar nu se observă la primire. Dacă expedierea nu are denumire corespunzătoare, este inexactă, incompletă sau face parte din categoria celor ,,… excluse de la transport sau admise la transport numai în anumite condiții…”. Am lăsat citatul, să se vadă cum stăm la capitolul repetiții sâcâitoare. Apoi, să fi fost condiții naturale de nestăvilit pentru transportul deschis. Ce face lit. e). Continuă pe cea din urmă, fără avertisment. Trebuie dedus că stabilirea contractuală a transportului deschis este vinovată de distrugere etc., dată fiind natura bunului și posibilitățile stricării (a dispărut complet alterarea-distrugerea): sfărâmare, spargere, ruginire…. De-i este în fire bunului să piardă în greutate, mai las la transport. Totuși, cred și știu sigur că este doar un viciu de contract acceptarea la transport a unei astfel de mărfi. Cu animale vii exonerările merg la apropont. Ba că expeditorul ar avea un prepus – era necesar un astfel de termen, nu se potrivea reprezentant? – ce însoțește bunul în ,,mers”, vinovat a nu-i fi asigurat conservarea. Și de-or mai fi, prin legea aceea… specială, l-or scuti pe ,,vehicultor” de ponoase de tras. Al. 2 are comicul ei. Cum citii despre Pamfil Șeicaru în varianta Martha Bibescu. (În conținut, autorul reluării și comentării memoriilor îl face antipatic pe acesta, când madama îl găsea fermecător cu umorul său.) În legea noastră constatarea de se făcu implică prezumarea că se făcu. Și cum spuneam de n-uri, cele veritabile, Al. 3 furnizează propriile două litere, adaos la scutire: făptuiri de expeditor sau/și destinatar împotriva bunului intenționat, din culpă; forța majoră sau terțul ce nu intră în răspunderea transportatorului. (Art. 1991)
Ce-mi putea mintea-n al doilea an complet de libertate? Exact și precis inițiativa de a trece în banca freelancerilor. Muzicant. -ul din Râmnic.
